Skip to content

Popas

Biet suflet, dornic de lumină,

– Ocean învolburat de vânt –

Îți frângi neconenit avântul

În țărmuri sterpe, de pământ…

Ce mână te-a trimis în Fire?

Spre care țel? Spre care soartă? –

Zadarnic cauți deslegarea,

Bătând la fiecare poartă.

Ți-e zdrențuită haina, tare,

Furtuna vieții-o mai destramă

Și simți că, dincolo de dânsa,

Te-așteaptă Cineva… te cheamă…

Atât de aspră ți-e cărarea,

Că sângeri clipă după clipă,

Apocaliptici corbi de-asupra-ți

Rotesc cumplita-le aripă

Și cine știe ce te-așteaptă

După popasu-acestei vieți,

O noapte mai întunecată,

Sau… zorii unei dimineți?!

 

(ms. 2 coli A5, îngălbenite, scrise cu cerneală verde)