Skip to content

Prăbușire

Pornise vântul să stârnească

Acorduri largi prin codri goi,

Prin peșteri, prin frunzișuri moarte,

Și ‘n zare s’auzea departe

Suspin de ape, plâns de ploi…

 

Din gura largă cerul sur

Turna pe lume plumb topit,

Ștergând al munților contur

În orizontul de granit.

 

Strivit de timp, cu-amurgu ‘n gene

Priveai cum totul se desface

În liniștita dărâmare

Și piere ‘n valurile-opace…

 

Se destramă domol gândirea,

Amurgul înnopta ‘n priviri,

Iar valurile ‘n legănare

Purtau noian de năluciri…

 

Amestec de pământ și ceruri,

De nori, de-azur, de foc, de ghiață,

Dispar în noaptea, după care

Nu se mai face dimineață…

 

Doar timpul, neschimbat, într’una

Gătește veacuri pentru zbor,

Ce ‘n ritmul anilor prin noapte

În fiecare clipă mor…

 

(AL-GEORGE, Vasile. Pământ. Cluj: Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1922, p. 42)