Skip to content

Praśna-upaniṣad IV

  1. Atunci l-a întrebat Sauryāyaṇin Gārgya: ~Venerabile, cine sunt cei ce dorm în acest om? Cine sunt cei ce veghează în el? Cine este zeul care visează? A cui este bucuria? În cine stau fixați toți?”
  2. El a spus: ”Gārgya, precum razele soarelui care apune se strâng toate în acel disc de lumina și reapar mereu când soarele răsare, tot astfel totul se strânge în minte (manas), zeul suprem. Atunci, din această cauză, acel om nu aude, nu vede, nu miroase, nu are gust, nu simte, nu vorbește, nu primește mâncare, nu are plăceri trupești, nu elimină, nu se mișcă. Se spune că el doarme.
  3. Focurile din prāṇe veghează în acest oras. Apāna este focul gārhapatya, vyāna focul anvāhāryapacana. Focul āhavanīya este prāṇa, de la praṇayana (luare), fiindcă este luat din focul gārhapatya.
  4. Fiindcă conduce deopotrivă aceste jertfe, expirația și inspirația, samāna este el preotul hotar. Mintea, este cel ce aduce jertfa, udāna este rodul jertfei și-l conduce la brahman zi de zi pe cel ce aduce jertfa.
  5. Acolo, acel zeu (manas) ajunge în somn la măreție. Ceea ce s-a văzut ici și colo, el vede din nou; ceea ce s-a auzit ici și colo, el aude din nou; ceea ce s-a perceput într-un loc sau altul, el percepe mereu. Ceea ce s-a văzut și nu s-a văzut, ceea ce s-a auzit și nu s-a auzit, ceea ce s-a perceput și nu s-a perceput, ceea ce este și ceea ce nu este, totul el vede, fiind totul, el vede.
  6. Când stăpânit de lumină, atunci acel zeu nu are vise și atunci acea bucurie se face în acest trup.
  7. Scumpe, așa cum păsărelele stau în pom, la adapost, tot astfel totul stă în ātman suprem.
  8. Pământul și elementele pământului, apa și elementele apei, lumina și elementele luminii, vântul și elementele vântului, eterul și elementele eterului, ochiul și ceea ce se poate vedea, urechea și ceea ce se poate auzi, mirosul și ceea ce se poate mirosi, gustul și ceea ce se poate gusta, pielea și ceea ce se poate pipăi, cuvântul și ceea ce se poate cuvânta, mâinile și ceea ce se poate lua, organul genital și ceea ce poate să aducă plăceri trupești, organul de excreție și ceea ce se poate excreta, picioarele și ceea ce se poate merge, mintea (manas) și ceea ce se poate percepe, inteligența (buddhi) și ceea ce se poate înțelege, ahaṁkāra și ceea ce se poate face ahaṁkāra, gândirea și ceea ce se poate gândi, lumina și ceea ce se poate lumina, prāṇa și ceea ce se poate menține.
  9. El este cel ce vede, pipăie, aude, miroase, gustă, percepe, înțelege, acționează, cel a cărui esență este cunoașterea, puruṣa. El sălășluiește în ātman suprem, nepieritor.
  10. Ajunge la suprem și nepieritor cel ce cunoaște pe acesta fără umbră, fără trup, fără sânge, strălucitor, nepieritor. Scumpe, el este atotștiutor, este totul. Despre aceasta vorbește versul:
  11. Cel ce știe pe acel nepieritor, unde sălășluiesc cel a cărui esență este cunoașterea, împreună cu toți zeii, prāṇele și făpturile, acela, scumpe, atotștiutor fiind, a pătruns totul.”