Skip to content

Pumnalul de aur

Iubire,

Pumnal de aur,

Te-ai înfipt în inima mea!…

Din sângele ce-a curs,

Au înflorit flori roșii ca răsăritul soarelui…

 

Pe scări împletite din raze

Urcam spre albastul tăriei,

Pe care o reflectam în priviri,

Iar noaptea din ochii mei

Picurau stele…

Ce s’au făcut?…

 

Eram stăpân pe ‘ntinderea

Dintre pământ și cer…

Amestecam tunetul norilor

Cu vuetul pădurilor,

Și spălam poalele cerului

Cu răzvrătirea mărilor…

 

Aveam o putere fără de seamăn…

 

Ce s’a făcut?…

 

Pumnalul de aur

L-am smuls din inimă-mi…

Florile roșii ca răsăritul soarelui

S-au veștejit

Ca florile de-o zi,

Ce mor în amurg…

Florile roșii ca răsăritul soarelui!…

 

Ce s-au făcut?

 

Pe scări de ‘ntuneric

Acuma cobor…

M’apasă-o putere fără de seamăn,

Corbii remușcării

Îmi sfâșie rana din inimă, –

N’am nici o armă, ca să-i gonesc…

Pumnalul de aur!…

 

Ce s-a făcut?…

 

(AL-GEORGE, Vasile. Pământ. Cluj: Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1922, p. 21.)