Skip to content

Saubhāgyasudhodaya I

  1. Această supremă și neîntreruptă lumină învinge și astfel strălucirea Aceluia se manifestă. Ea determină iluminarea aceluia și nu Soarele, nu Luna; sau, de unde ar putea focul să ilumineze de la sine?
  2. A Sa śakti este de natura purei conștiințe, vibrație apărută din propria-I natură. Cu adevărat ea produce tot ceea ce este mișcător și nemișcător și de asemenea distruge acest univers.
  3. El este natură (mūrti) nelimitată, pe deplin completă și etern satisfăcută. Astfel saṁsāra, deziluzia, confuzia, unirea sexuală sunt dintotdeauna calea greșită.
  4. Ea, această śakti, atunci când este formată dintr-o singură […] se află sub forma supremei auto-cunoașteri. Prin vibrația (spanda) manifestată din propria-I voință liberă și supremă Ea este împrăștiată odată și totuși de mai multe ori.
  5. La început este percepută sub forma manifestării diferențelor începând cu categoriile, apoi această divină Mamă (mātr̥kā) este manifestată ca fiind formată din „nelovitul sunet” (anahāta-nāda) care se află dincolo de tot acest Univers.
  6. […]
  7. […]
  8. […]
  9. Suprema Realitate, Mātr̥, care este formată din opt părți este și transcendentă și imanentă, având natura formată dintr-o singură esență. Între cele matr̥ este cea de mijloc formând nāda și fiind numită anāhata.
  10. […]
  11. […]
  12. Nu există nimic mai mare decât paśyanti și nu există nimic mai exterior decât vaikharī; de aceea madhyamā, în care partea este mai distinctă decât întregul, se află situată între acestea două.
  13. […]
  14. […]
  15. […]
  16. […]
  17. Natura aceastei creații (sarga) este bindu, a cărui natură este Soarele și Luna, śiva-śakti.
  18. […]
  19. […]
  20. […]
  21. […]
  22. […]
  23. Prin punerea laolaltă a lui anuttara cu unmeṣa apare distinct litera O. Prin punerea laolaltă a lui anuttara cu litera O este produsă triśūla-śakti.
  24. […]
  25. […]
  26. […]
  27. Śakti nu există fără Śiva și nici Śiva nu există fără Ea. Tot astfel acest întreg univers este de natura cuvântului […]
  28. Astfel, această supremă manifestare, a vibrat din propria-I dorință pentru a crea din sine însuși aceast întreg univers. Această primă pulsație este numită de către oamenii cunoscatori: śiva-tattva.
    • Desigur aici, în Svatantra-śivādvaya-darśana, parameśvara care este prin propria Sa natură pură și independentă conștiință înzestrată cu Conștiință masivă (cidghana), împreună cu propria Lui śakti numită svātantrya, care este dintotdeauna natura elementelor care constituie diversele lumi, începând de la śiva și terminând cu pământul, este prin natura Lui sportivă etc., producătorul celor cinci acțiuni. În manifestarea Universului, care chiar dacă este lipsită de succesiune, fiind în realitate propria-I reflecție, manifestarea succesiunii este, din punctul suprem de vedere, relația dintre cauză șefect. Fiind de neexprimat altfel, produce manifestarea prin propria-I voință având propriul sine ca fundal, al tattva-elor numite śiva etc. Într-o astfel de stare fiind, nu abandonează suprema condiție ce constă din pura ānanda și care este manifestarea esenței propriei conștiințe prin manifestarea propriei naturi ca întreaga grupă formată din cele treizeci și șase de tattva sub forma Universului. Din intenția de a instrui cu adevărat, marele adorator al lui Śiva care este receptacolul grației lui Maheśvara, a explicat pe deplin cu ajutorul a douăzeci și una de strofe producerea progresivă a tattva-elor. „Astfel Acesta” Îl reprezintă pe Śiva. Desigur, prin propria voință a „supremei manifestari divine”, a lui Maheśvara, și din dorința manifestării Universului în propriul sine, în mod asemănător orașului din oglindă, fiind determinat de propria-I natură unică care este desavârșita strălucire, se află prima stare a automanifestării numita śiva-tattva. Din abundența celor cinci śakti și din propria Lui voință liberă, prin predominanța în mod gradual a lui cid-śakti etc., devine manifestat pe calea pură prin crearea tattva-elor precum māyā, avidyā etc., care pot fi după bunul plac diferite sau nediferite față de paramaśiva care este desăvârșita strălucire a „purei conștiințe”. Din starea de atoate-pătrunzător propria-I unică Voință este desemnată ca fiind cea dintâi în creația, distrugerea etc., a Universului. Astfel, din starea de îmbrațare a limitărilor nenumăratelor śakti, propria-I natură primordială nu este distrusă prin exercitarea propriei svātantrya-śakti în susținerea acestor forme anterior descrise.
  29. Icchā este într-adevăr această śakti pură care există într-o neîntreruptă strânsă unire cu El. Ea, fiind ascunsă în El și propie Lui, este sămânța întregului univers care cuprinde tot ceea ce este mișcător și nemișcător.
    • A lui icchā-śakti care este nediferită de El, fiind de natura svātantrya-śakti, este śakti-tattva și formează sămânța Universului care va fi manifestat din propria Lui ascunsă inimă. Śakti este natura inerenta a lui śaktimān, fiind nediferită de El precum este presupus de alte școli. Aici icchā-śakti, care este starea de supremă claritate, este lipsită de karman și este numită în diverse școli cu diverse nume precum: hr̥daya (inima), sāra (esența), ūrmi (valul) etc. Desigur parameśvara rezidă în starea lui śakti prin manifestarea propriei supremații prin ea. Aici ānanda-śakti este predominantă.
  30. El, acoperind complet universul care, fiind manifestat din propria-I icchā-śakti, este de aceeași natură cu El, este numit sadāśiva care într-adevăr se află deplin angajat în dăruirea grației tuturor.
    • Desigur a Universului care este manifestarea propriei svātantrya-śakti a Acestuia, desigur a lui parameśvara, prin puterea care constă din Conștiința care este pe deplin pură în propriul sine și desigur din manifestarea numită „Pură”, este starea de sadāśiva-tattva. Acolo, în starea neclară a aspectului lui idam care este asemănător unui ornament strălucitor revelat cu măsură, predomină icchā-sakti. Din acest motiv, adică din starea de bucurie a jocului care are în vedere dorința unei viitoare manifestări în exterior a întregului grup de stări ce sunt pe cale de a deveni distincte, astfel El își asumă forma de sadāśiva, fiind deplin angajat în conferirea grației – din acest motiv se spune că „se află” (nivasan).
  31. Văzând după aceea întregul univers ca fiind identic cu idaṁtā, īśvara este adus la existență. Ea devine śuddhavidyā, care este experiența unității dintre idaṁtā și ahaṁtā.
    • Astfel, din manifestarea graduală a Universului care are ca substrat pura Conștiință […] și din stropirea în aspectul lui ahaṁ, El, desigur parameśvara, asumă condiția de īśvara-tattva. Aici predomină jñāna-śakti pentru manifestarea clară a întregii clase de obiecte ale percepției. Din predomonanța stării interne este condiția de sadāśiva și din predominanța în cel mai înalt grad a stării externe este condiția de īśvara – aceasta este diferența acestora. Atunci când starea de idaṁtā, care a devenit diferită, este, în analogie cu talerele unui cântar, egală cu manifestarea starii lui aham_ atunci este śuddhavidyā-tattva. Aici predomină kriyā-śakti pentru manifestarea clară a Universului. Desigur în toate acestea pura svātantrya este manifestată prin diversitatea acestora – aceasta este Calea Pură.
  32. Māyā este percepția varietății tuturor ființelor născute din propria-I natură. Māyā limitează puterea Lui eternă și liberă precum țărmul limitează marea.
    • Parameśvara, pe calea impură desigur, asumând prin jocul de învelire a propriei naturi rolul lui Aghora Bhat.t.āraka sub forma lui Mantra Mahesvara, manifestă succesiv, deși procesul este instantaneu, cu ajutorul lui māyā-śakti care este capacitatea de executare a sarcinilor dificile, clasa obiectelor neanimate și animate, începând cu kalā și terminând cu pământul (kṣiti), pentru a procura plăcere monadelor care sunt diferite atât una față de alta cât și față de sine. Acolo, cunoașterea stării de dihotomie a categoriilor obiectelor obținute prin māyīya-mala care formează natura manifestată a tuturor diferențelor, deși sunt identice cu membrele propriului trup, este desigur tattva numită māyā, prin care svātantrya-śakti este limitată întocmai precum țărmul limitează puterea valurilor oceanului.
  33. El împreună cu Ea a devenit acest om care este formă limitată având toate puterile contractate, precum Soarele este roșiatic la granița dintre zi și noapte deoarece puterea de a lumina este limitată devenind astfel incapabil de propria-I strălucire.
    • Al Aceluia, care este desigur invariabil și a cărui natură este Conștiința Pură […] este numit puruṣa. El având natura contractată din cauza stării de absență a lui śakti, traversează nenumărate nașteri fiind incapabil de a-și aduce aminte despre supremația propriei naturi. Atunci când propria supremație este revelată din nou prin coborârea grației în diverse grade și cunoaște Universul ca fiind identic cu părțile propriului „trup”, atunci obține starea de śiva.
  34. Puterile lui sunt multe, constând din deplina putere de a acționa etc. dar din cauza acestei limitări devin și ele limitate sub forma atomului etc., și astfel îl produc pe puruṣa.
    • Din cauza stării de nedividere față de svātantrya-śakti care îmbrățișează în inimă puteri, este starea de înzestrare cu nenumărate puteri a lui parameśvara. Din asumarea limitării toate aceste puteri, devenind limitate, admit manifestarea cu ajutorul celor cinci stări: kalā etc. Astfel acestea sunt: omnipotența, omniștiința, mulțumirea de sine, eternitatea, nitya, svātantrya-śakti. Prin diferența între pur și impur acestea cinci sunt de două feluri: ceeace aparține lui paramaśiva este considerat Pur și desigur ca ceeace aparține de saṁsāra este considerat Impur.
  35. Atunci când Ea, care este omnipotentă, este limitată la un anumit număr de posesiuni, îl face pe Acela să devină făptuitor limitat, fiind menționat cu numele de kalā.
    • Din cauza ascunderii propriei naturi, omnipotența śakti a lui parameśvara, care și-a limitat propria śakti devenind cunoscător limitat înzestrat cu prāṇa etc., obține natura de kalā-tattva din cauza constituită din manifestarea stării de creator limitat. Din acea cauză aṇu este capabil de a acționa doar limitat și nu este în condiția de a acționa pretutindeni.
  36. Puterea omniștiinței fiind limitată doar la cunoașterea unui număr limitat de obiecte devine generatoarea cunoașterii limitate fiind astfel numită vidyā de către bătrânii înțelepții.
    • Astfel puterea Lui omniștientă care a devenit limitată, asumă forma de vidyā-tattva datorită producerii cunoașterii doar a obiectelor limitate. Bhāva-ele, care au fost reflectate în oglinda minții, sunt discriminate, desigur, cu ajutorul vidyā-ei. Prin amestecul calităților Lui discernerea este incompetentă și de aceea, desigur, vidyā înseamnă discernerea obiectelor.
  37. Natura puterii care constă din eterna și deplina satisfacție, și care este cu adevărat a Lui, devenind de asemenea limitată este perpetuu atrasă în plăcere, aceasta se transformă în rāga-tattva.
    • Atunci când puterea cunoscută a deplinei și eternei satisfacții a lui parameśvara a devenit limitată la starea de a tânji după orice este plăcut etc., după cum: „orice să fie al meu!”, din cauza atașamentului general este redusă la starea de rāga-tattva. Atașamentul special, desigur al aceluia, „începând să se răspândească”, acesta din cauza, până la o anumită măsură, a tattva-elor kalā și vidyā care au fost descrise anterior.
  38. Acea putere a eternității coborând produce distrugerea și crearea, fiind perfecta generatoare a diviziunii regulate. Ea trebuie să fie privită sub forma de kāla-tattva.
    • Obținând coborârea Puterii lui, numită a stării de Eternitate, lui cid-ātman care este înzestrat cu atemporalitate, […] prin aceasta acest aṇu cade sub influența lui kāla care este format din succesiunea de mișcări ale elementelor etc.
  39. Această putere a Acestuia, cunoscută sub numele de svatantratā, devenind pe deplin limitată, este cea care-L controlează pe Acesta. Ea, limitându-L împotriva propiei dorințe cu privire la ceea ce trebuie făcut și ceea ce nu trebuie făcut, a devenit niyati.
    • Astfel svatantrya acestui „cunoscător suprem” este limitată sub forma lui niyati-tattva. Din acel motiv, prin producerea reglementării a ceeace trebuie făcut și a ceeace nu trebuie făcut adică pentru un anumit efect există o cauză particulară, acceptă o reglementare. Experimentând starea de a fi sărăcit de śakti din cauza acoperirii cu aceste învelișuri, începând cu kalā, s-a îndepărtat, desigur cu ajutorul lui kalā etc., față de propria supremație în direcția unei mici porțiuni fiind astfel numit paśu.
  40. A Lui śakti, numită śāntā, este compusă din grupul celor trei śakti începând cu icchā etc. Atunci când natura îi este mărginită este caracterizată de echilibrul lui sattva etc. care au naturile compuse din limitările lui icchā etc.
  41. Starea formată de citta, a cărei natură constă din echilibrul lui buddhi etc., este cunoscută drept prakr̥ti. A lui icchā, care a devenit ahaṁkāra sub forma lui rajas, este producătoarea înțelegerii complete a lui ahaṁ.
    • A Sa śakti, numită śāntā, având natura compusă, este alcătuită din icchā-śakti etc. care se află într-o stare neagitată, iar din asumarea limitării devine prakr̥ti-tattva care este starea de nedivizare a guṇa-elor. Acolo, în natura lui citta, buddhi, ahaṁkāra și manas obțin o stare de echilibru. Aici, în manifestarea treptată a tattva-elor, adică în toate categoriile de cunoscători începând cu śiva și terminând cu sakala, jñāna și icchā-śakti sunt principalele cauze. Desigur ele două, atunci când sunt pe cale de a fi mărginite, devin īśvara și śuddhavidyā-tattva; atunci când sunt contractate devin vidyā și kalā-tattva iar atunci când sunt pe deplin contractate devin jñāna și karmendriya. Bhūta, sūkṣma etc. trebuiesc percepute ca fiind contracția supremă a lui kriyā-śakti. Icchā-śakti, a lui aṇu, care este transformată sub forma lui rajas guṇa devine ahaṁkr̥ti al cărui semn distinctiv este simțul individuației precum „Eu”.
  42. Jñānā-śakti, a cărei natură este sattva, este buddhi care este instrumentul cunoașterii inferate. A Lui kriyā-śakti, a cărei natură constă din tamas, este numită manas și este cea care produce activitatea mentală.
  43. Acest zeu, fiind formă limitată și posedând cinci aspecte diferite începând cu Vama etc., a devenit natura diverselor obiecte ale simțurilor din influența predominantă a lui jñāna și kriya-śakti.
    • Desigur El, care este de natura jocului, fiind limitat la starea celor cinci forme precum Vāmadeva etc., își asumă forma instrumentelor de cunoaștere (jñānendriya) și a obiectelor acestora prin prevalenta influență a lui jñāna-śakti, și cea a funcției particulare a instrumentelor de acțiune (karmendriya) prin prevalența pecularității lui kriyā-śakti. Este considerat faptul că starea încincită a instrumentelor (karaṇa) se datorează prevalenței celor cinci śakti.
  44. Instrumentele de cunoaștere sunt: urechea, ochiul, pielea, limba și nasul. Elementele subtile sunt: sunetul, atingerea, forma, gustul și mirosul.
    • Urechea etc. sunt organe ale cunoașterii iar sunetul etc. sunt elementele subtile.
  45. Cu adevărat acest Stăpân al elementelor a devenit extrem de grosier prin manifestarea Lui însuși ca elemente (bhūta). Cele cinci elemente sunt: eterul (gagana), aerul (anila), focul (tejas), apa (śalila) și pământul (bhūmi).
    • Din asumarea supremei limitări rezultă natura inconștientă din a cărei manifestare rezultă cele cinci elemente începând cu ākāśa etc.
  46. Obiectele cunoașterii, care sunt percepute prin instrumente ca: urechea etc., sunt: sunetul etc. Gura a devenit producătorul vorbirii iar mâna este instrumentul primirii.
    • Instrumentele precum urechea etc. sunt instrumentele de cunoaștere ale sunetului etc., iar instrumentele de acțiune precum gura etc. sunt instrumentele pentru producerea vorbirii etc.
  47. Cuvântul se află în gură; mâna este instrumentul cu care se apucă obiectele. Cele trei: mersul, dejecția și plăcerea au drept instumente cele trei începând cu piciorul (i.e. piciorul, organul excretor și cel genital).
  48. Pământul miroase, apa este fluidă prin propria-i natură, focul se distinge prin faptul că este fierbinte la atingere, vântul este cu atingere, spațiul este cu sunet (śabda).
  49. Sfârșind cu māyā, vidyā-tattva, se sfârșește cu sadāśiva, cea de-a patra tattva, śiva-tattva, este sfârșitul acestora (i.e. 36 tattva).
  50. Aceasta este alcătuită din patru, împărțită în manifestările începând cu forma parā. Sr̥ṣṭi, sthiti și saṁhāra […]

 

Astfel a fost alcătuit primul capitol din Saubhāgyasudhodaya de către domnul Amr̥tānanda Yogin.