Skip to content

Sub cer de plumb

Sub cer de plumb…

O zi de toamnă…

Pe ‘ntinsul unui câmp pustiu…

Lugubru fâlfâe prin aer tăcerea,

Ca într’un sicriu…

În mijloc rugul stins…

În zare dispare cel din urmă stol…

Mai fioros rămâne câmpul,

Mai fără margini,

Și mai gol…

Doar vântu’și dăinue cărarea

Spre ținta lui, în veci departe,

Și trece spulberând din drumu-i

Cenușa visurilor moarte…

 

(AL-GEORGE, Vasile. Pământ. Cluj: Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1922, p. 27)