Skip to content

Târziu

Palid mort, prin parcul care înserarea o destramă

Cu crengi negre, glasul toamnei și-al pustiului mă chiamă…

 

Nici un pas în a mea urmă, nici un foșnet, nici un glas…

Foc sub gene, noapte’n gânduri, gol în suflet mi-a rămas.

 

Risipita tinerețe, al visărilor tezaur,

Adâncimile albastre-o plâng cu lacrime de aur…

 

(AL-GEORGE, Vasile. Pământ. Cluj: Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1922, p. 28)