Skip to content

V.85 – Lui Varuṇa

Vreau să cânt un imn de slavă, ce-ajungând la cer să-i facă

Bucurie lui Varuṇa, când la el s-o duce-n zbor,

El, acel ce-a-ntins pământul, cum o piele măcelarul,

Soarele sub paşi să aibă pe măsura lui covor.

 

El a pus în crâng miresme şi în cai sirepi galopul,

Lapte cald a pus în vacă şi înțelepciune-n om;

Focul soarelui din ceruri l-a răsfrânt în fundul apei,

Și în munte a pus Soma cu plăcutul ei arom.

 

Înclinîndu-se cu grijă peste marginile sale,

Peste lume îşi revarsă vasul greu şi diafan,

Rege-al lumii, el stropeşte din belşug întreg pământul,

Cum o ploaie-mbelşugată orzul semănat în lan.

 

El adapă şi pământul, dar şi cerul; — când doreşte

Lapte să-i aducem jertfă pe al rugului cuptor,

Cu putere uriaşă nori greoi îmbracă munții,

Și războinicii de frică îşi slăbesc strânsoarea lor.

 

Vreau să vă vorbesc, prieteni, despre magica putere

A odraslei lui Asuras, despre El, despre Varuṇa,

Neclintit stă drept în spațiu, în picioare; şi pămîntul

Îl măsoară întinzându-i raza soarelui, ca struna.

 

Cea de-a doua-a lui magie, a acestui zeu-poet
(Pân-la el de nici o minte nu fusese încercată)
E asemeni cu acele fluvii grele care-şi poartă
Spre Oceanul-Unic apa, dar nu-l umplu niciodată.

 

O, Varuṇa, tu eşti prieten cu Aryaman şi Mitra;
— De-ți va trece pe departe, sau pe-alăturea cărarea,
Orişicare o fi greşeala ce-o avem față de tine,
Tu fii bun şi ne-nțelege când îți cerem îndurarea.

 

Ca acel care înşeală măsluind la jocuri zarul,
De-am greşit din neştiință ori dac-am gândit minciuna,
Tu dezleagă-ne de rele şi ne adă mântuirea.
Și dac-am putea, o, rege, să-ți fim dragi întotdeauna!

 

Imnuri vedi­ce, tăl­mă­ci­te în ver­suri de Ion Lari­an Pos­to­la­che după tex­te­le fran­ce­ze, ger­ma­ne și engle­ze tra­du­se și com­pa­ra­te de Viori­ca Vizan­te, cu un Cuvânt îna­in­te de Ser­giu Al-Geor­ge. Bucu­reși: Edi­tu­ra pen­tru Lite­ra­tu­ră Uni­ver­sa­lă, 1969.