Skip to content

Viṣṇuṣaṭpadī-stotra

  1. Viṣṇu! Îndepartează purtarea mea cea rea! Liniștește-mi mintea! Curmă mirajul celor sensibile! Desfășoară-ți milostenia pentru toate ființele! Salvează-mă din oceanul transmigrației!
  2. Mă închin lotușilor picioarelor soțului lui Śrī, distrugător al suferinței și fricii existențiale, nectarul celestului fluviu, mireazmă a supremei bucurii a purei ființe-conștiințe-beatitudini.
  3. Stăpâne! Chiar dacă dualitatea a dispărut, al tău sunt eu și nu tu ești al meu, precum cu adevărat valul este al oceanului și niciunde oceanul nu este al valului.
  4. Cel ce ai ridicat muntele, mai tânărul frate al lui Balarāma, inamic al neamului născut din Dakṣa, Tu care ai drept ochii Soarele și Luna! Atunci când Puternicul este văzut de cineva, oare acesta nu devine eliberat din această existență?
  5. De către Viṣṇu pământul este veșnic protejat prin descinderile sale începând cu Matsya. Eu, înspăimântat de suferința existenței mundane, Domn Suprem! De către Tine sunt ocrotit.
  6. O, Dāmodara, templu al virtuților! O, Govinda, cel cu față frumoasă precum lotusul! O, tu care ești precum muntele Mandara în smântânirea oceanului existenței! Îndepărtează a mea supremă frică!

O, Nārāyan. a, cel plin de compasiune! La ale tale picioare să mă refugiez! Astfel, aceste șase strofe în lotusul gurii mele să rămână de-a pururi!