Skip to content

VI.23 – Bhagavad-gītā

  1. Dritaraștra grăi: Samjaia, ce-au făcut ai mei și Pandavii când s’au adunat la luptă pe Câmpia Sfântă, în Țara Kuru?
  2. Samjaia grăi: Când văzu oștirea Pandavilor așezată în linie de bătaie, regele Duriodana se apropiă de învățătorul său și-i zise:
  3. Privește, învățătorule, oștirea cea mare a fiilor lui Pandu, întocmită în linie de bătaie de fiul lui Drupada, discipolul tău iscusit.
  4. Acolo sunt vitejii arcași, asemenea lui Bima și lui Arjuna în luptă, Iuiudana, Virata, Drupada, marele răsboinic,
  5. Driștaketu, Cekitana, Purujit, puternicul rege din Kaçi, Kuntiboja, Șaibia cel mai ales dintre bărbați.
  6. Viteazul Iudamaniu, puternicul Uttamaujas, fiul Subadrei și fiii Draupadiei, toți răsboinici mari.
  7. Află și cine sunt cei mai de seamă dintre ai noștri, care conduc oștirea mea. Ți-i voiu spune, ca să-i cunoști:
  8. Tu, Bișma, Karna, Kripa, biruitorul în luptă, Așvattaman, Vikarna, fiul lui Somadatta,
  9. Și mulți alți eroi, ce-și dau viața pentru mine, purtând tot felul de arme șpricepuți în luptă.
  10. Oștirea noastră, condusă de Bișma, nu-i tocmai mare; pe când a lor, condusă de Bima, e destul de mare.
  11. Orânduiți în toate felurile, fiecăreia locul lui, apărați-l cu toții pe Bișma.
  12. Spre bucuria lui, bătrânul și puternicul bunic al Kuruilor suflă cu putere în scoica sa, făcând-o să răsune ca un răget de leu.
  13. Atunci deodată răsunară scoicile și trâmbițele, și fură bătute tobele; și sunetul deveni vuet.
  14. După aceea, stând pe un car de luptă înalt, tras de cai albi, Krișna și Arjuna suflară în scoicile lor divine.
  15. Prințul din Kaçi, arcașul de frunte, viteazul Çikandin, Driștadiumna, Virata șfiul neînvins, al lui Satiaka:
  16. Drupada și fiii Draupadiei și Abimaniu cel cu brațe puternice, toți suflară în sau bhadea (???) scoicile lor.
  17. Sunetul lor sfâșiă inimile fiilor lui Dritaraștra și vuetul umplu cerul și pământul.
  18. Atunci Arjuna, urmașul lui Pandu, când îi văzu pe fiii lui Dritaraștra așezați în linie de bătae și că săgețile încep a cădea, ridică arcul în sus și vorbi astfel către Krișna:
  19. Arjuna grăi: „Neperitorule, oprește carul la mijloc între cele două oștiri,
  20. Ca să-i privesc pe aceștia, care sunt dornici de luptă și hotărâți. Cu cine trebue să mă lupt în această înverșunată bătălie?
  21. Eu văd că cei care s’au adunat aici vor să lupte ca să-i facă pe plac fiului celui nelegiuit al lui Dritaraștra.“
  22. Samjaia grăi: După ce Arjuna îi vorbi astfel, Krișna opri carul fără seamăn la mijloc între cele două oștiri,
  23. Și’n fața lui Bișma, a lui Drona și a tuturor prinților, el grăi: „Arjuna, privește pe Kuravii care s’au adunat acolo“.
  24. Atunci Arjuna văzu cum stau în linie de bătaie părinți și bunici, învățători, unchi și frați, fii și nepoți, prieteni și cunoscuți,
  25. Socri și prieteni din amândouă oștirile. Când Arjuna văzu toate rudele așezate în linie de bătaie,
  26. Fu cuprins de o nesfârșită milă și grăi întristat: Arjuna grăi: „O, Krișna, când văd pe rudele mele dornice de luptă, așezate în linie de bătaie,
  27. Mădularele mi se moaie și gura mi se usucă; corpul îmi tremură și părul mi se zburlește;
  28. Arcul îmi cade din mână, pielea mă arde, nu pot sta liniștit și mintea mi se clatină.
  29. Semne rele îmi apar și nu văd niciun bine dacă voiu omorî în luptă pe rudele mele.
  30. O, Krișna, eu nu doresc biruința, nici domnia, nici plăceri. Ce-mi folosește domnia sau plăcerile sau viața?
  31. Acei pentru care am dorit domnia, plăcerile și bucuriile, s’au orânduit aici pentru luptă, lăsându-și viața și avutul:
  32. Învățători, părinți, fii, bunici, unchi, socri, nepoți, cumnați, rude:
  33. Nu vreau să-i omor pe aceștia, – chiar dacă omoară ei, – chiar și pentru cele trei lumi: cu atât mai puțin pentru a stăpâni pământul.
  34. O, Krișna, ce bucurie am avea dacă am ucide pe urmașii lui Dritaraștra? Dacă i-am omorî pe aceștia, care și-au încordat arcul, ar da păcatul peste noi.
  35. De aceea nu trebuie să-i omorâm pe urmașii lui Dritaraștra, pe rudele noastre. Cum am putea fi fericiți, dacă i-am ucide pe cei înrudiți cu noi?
  36. Dacă ei, fiindcă mintea le e cuprinsă de lăcomie, nu văd răul care izvorăște din distrugerea familiei și păcatul vătămării prietenilor,
  37. Cum să nu înțelegem noi că trebue să ne ferim de acest păcat, prevăzând răul pricinuit prin distrugerea familiei?
  38. Prin surparea familiei dispar legile eterne ale ei. Prin dispariția lor dispare șîntreaga familie și stăpânește fărădelegea.
  39. Prin biruința nelegiuirii se strică femeile virtuoase. Iar când femeile sunt stricate, îa naștere amestecul de caste.
  40. Amestecul de caste duce la iad și familia și pe acei care o distrug. Căci strămoșii lor cad din cer, fiindcă nu li se mai aduce prinosul turtelor și al apei.
  41. Datorită acestor rele, care pricinuesc amestecul de caste, din vina celor care distrug familia, se înlatură legile eterne ale castei și ale familiei.
  42. Cei care calcă legile familiei stau în iad. Așa glăsuește tradiția.
  43. Ah, ce păcat mare ne-am hotărît să făptuim, că suntem gata să ne ucidem propriile noastre rude, numai din dorința fericirii de a domni!
  44. Mai bine ar fi pentru mine ca urmașii înarmați ai lui Dritaraștra să mă omoare în luptă, neînarmat, fără împotrivire din partea mea.“
  45. Samjaia grăi: Zicând acestea, Arjuna se așeză pe scaunul carului său, lăsând să-i cadă arcul șsăgeata, cu sufletul turburat de mâhnire.