Skip to content

VI.25 – Bhagavad-gītā

  1. Arjuna grăi: „O, Krișna, dacă socoți că rațiunea e mai presus de acțiune, atunci de ce mă îndemni la o faptă atât de grozavă?
  2. Tu îmi turburi judecata prim vorbele tale cu două înțelesuri. De aceea spune-mi hotărât: un singur lucru: cum aș putea dobândi fericirea?“
  3. Sfântul grăi: „Pe lumea aceasta sunt două cunoașteri desăvârșite, pe care le-am spus altă dată: yoga meditației aparține adepților învățăturii Samkhya, yoga faptei este a yoginilor.
  4. Părăsirea acțiunii nu constă în neînceperea faptei, iar isbânda nu se capătă prin renunțare.
  5. Într’adevăr, nimeni nu poate exista măcar o clipă fără a face ceva; căci însușirile naturii sale îl silesc pe fiecare să săvârșească fapte fără voia sa.
  6. Cel orbit, care, deși își supune organele acțiunii, se gândește mereu la obiectele simțurilor, e un fățarnic.
  7. Însă cel care își înfrânează simțurile în mintea sa, dar îndeplinește acțiuni prin organele acțiunii, fără a fi atras de faptă, acela e un om ales.
  8. Săvârșește negreșit fapte: căci fapta e mai presus de inacțiune. Chiar și existența ta n’ar fi cu putință, dacă n’ai face nimic.
  9. Afară de fapta care se săvârșește în vederea jertfei, lumea aceasta e prinsă în lanțurile acțiunii. Pentru aceasta, Arjuna, îndeplinește fapta, dar fără a te lăsa ademenit de ea.
  10. Odinioară, când Creatorul a creat pe oameni odată cu jertfa, el le-a spus: „Prin aceasta veți dobândi urmași; aceasta să vă fie vaca dorințelor.
  11. Prin aceasta să iubiți pe zei și zeii să vă iubească pe voi; iubindu-vă unii pe alții veți dobândi fericirea supremă.
  12. Zeii, venerați prin jertfă, vă vor da bunurile dorite. Cine se folosește de bunurile date de ei fără a le oferi și lor, acela-i un tâlhar.
  13. Cei virtuosi, care mănâncă numai resturile jertfei, se liberează de toate păcatele. Pe când cei răi, care gătesc mâncarea numai pentru ei, săvârșesc o faptă rea.
  14. Ființele se nasc din hrană, hrana provine din ploaie, ploaia se ivește din jertfă, iar jertfa își are origina în faptă:
  15. Fapta își are origina în Brahma, Brahma purcede din cel neperitor. De, aceea Brahma, care-i pretutindeni și veșnic, se găsește în jertfă.
  16. Omul rău, care nu continuă să învârtească roata pusă astfel în mișcare, care găsește plăcere în simțuri, acela trăește în zadar, Arjuna.
  17. Însă cel care găsește plăcere în propriul său suflet, care-i satisfăcut numai cu sufletul său și mulțumit numai în suflet, – pentru acela nu există faptă,
  18. Căci pentru el e tot una aici pe pământ dacă se săvârșește ceva sau nu. Între toate ființele el nu caută vreun folos în faptă.
  19. De aceea îndeplinește totdeauna fapta ce trebue făcută, fără a fi împins de vreo dorință; căci cel care săvârșește fapta fără dorința de răsplată, acela dobândește fericirea supremă.
  20. Prin faptă au ajuns Janaka și alții la desăvârșire. Gândindu-te și la rânduiala acestei lumi, ești dator să săvârșești fapte.
  21. Tot ceea ce săvârșește cel ales, fac și ceilalți. Regula de acțiune stabilită de el este urmată de mulțime.
  22. Arjuna, eu n’am nimic de făcut în cele trei lumi, n’am de dobândit nimic, care să nu fi fost dobândit; și totuși eu săvârșesc fapte.
  23. Căci, dacă n’aș săvârși fapte, neobosit, – doar toți urmează calea mea, – 
  24. Toată lumea ar pieri, dacă n’aș săvârși fapte, iar eu aș pricinui turburare și aș distruge ființele.
  25. După cum cei neștiutori săvârșesc fapte fiindcă sunt atrași de ele: tot așa înțeleptul care dorește binele omenirii, să săvârseașcă fapte fără a fi atras de ele.
  26. Înțeleptul să îndeplinească cu plăcere toate acțiunile, meditând asupra mea; să nu producă rătăcire în mintea celor neștiutori, care sunt atrași de faptă.
  27. Toate faptele sunt săvârșite prin însușirile naturii fiecăruia. Acela al cărui suflet e orbit din cauza iluziei eului, crede că el e acela care săvârșește acțiunea.
  28. Dar acela care cunoaște adevărul, îndoita deosbire a faptelor și însușirilor, și care gândește: „Însușirile se află în însușiri“, – acela nu se lasă atras de faptă.
  29. Cei care sunt înșelați de însușirile materiei, se lasă atrași de faptele bazate pe însușiri. Cel înzestrat cu cunoaștere desăvârșită nu trebue să șovăiască atunci când îi vede pe cei neștiutori, a căror cunoaștere nu e desăvârșită.
  30. Părăsind în mine toate faptele, cu mintea concentrată, asupra Sufletului suprem, lepădând orice speranță, liberat de egoism și mântuit de suferință, luptă-te.
  31. Cei care urmează statornic învățătura mea, cu credință și fără murmur, – aceia sunt liberați de urmările faptei.
  32. Însă cei care cârtesc și nu urmează învățătura mea, aceia să știi că sunt nesiguri cu privire la orice cunoaștere, pierduți și fără minte.
  33. Chiar cel care posedă cunoașterea superioară, săvârșește fapte potrivite cu natura sa. Ființele urmează natura lor. Ce poate face înfrânarea ei?
  34. Pentru fiecare obiect al simțurilor există simpatie și antipatie. Omul să nu se lase robit de ele, căci sunt dușmanii săi.
  35. Mai bună-i legea proprie, chiar și lipsită de putere, decât legea altuia din altă castă, chiar dacă-i bine îndeplinită. Mai bine moartea în propria lege; legea altuia aduce primejdii“.
  36. Arjuna grăi: „O, Krișna, cine-l împinge pe om să săvârșească păcat, chiar fără să vrea, ca și cum ar fi silit cu forța?“
  37. Sfântul grăi: „Aceasta-i dorința, aceasta-i mânia, care provine din însușirea patimei. Ea e foarte lacomă și vătămătoare; află că ea e dușmanul aici pe pământ.
  38. Cum e focul învăluit de fum și nu poate fi văzut din pricina lui, – astfel e învăluită lumea de acest dușman.
  39. De acest dușman etern al înțeleptului, care poate lua orice înfățișare, de acest foc greu de săturat, e învăluită cunoașterea.
  40. Simțurile, mintea, gândirea sunt lăcașul dorinței. Prin acestea turbură ea pe om, învăluindu-i cunoașterea.
  41. De aceea, Arjuna, înfrânează-ți mai întâi simțuriile; pe urmă leapădă răul acesta, care distruge ambele cunoașteri.
  42. Înțelepții au spus: puternice sunt simțurile, dar mintea e mai presus de simțuri; gândirea este mai presus de minte; iar cel care-i mai presus de gândire, acela-i sufletul.
  43. Astfel, cunoscând pe acela care-i mai presus de gândire și găsind un sprijin în propriul tău suflet, nimicește pe dușmanul primejdios cu înfățișarea după plac.