Skip to content

VI.26 – Bhagavad-gītā

  1. Sfântul grăi: „Această învățătură a yogei eu am spus-o odinioară lui Vivasvat. Vivasvat a spus-o lui Manu, iar Manu a spus-o lui Ikșvaku.
  2. Astfel au cunoscut-o printr’o tradiție neîntreruptă înțelepții regești. Însă, după un timp îndelungat yoga a dispărut.
  3. Această yoga straveche, această taină supremă, ți-am spus-o acum, fiindcă te socot prietenul și adoratorul meu“.
  4. Arjuna grăi: „Sfinte, existența ta vine mai târziu, iar aceea a lui Vivasvat e anterioară. Așa dar cum să înțeleg că tu ai spus-o mai întâi?“
  5. Sfântul grăi: „Arjuna, multe vieți de ale mele și de ale tale sau perindat. Pe acestea toate eu le cunosc, dar tu nu le știi.
  6. Deși sunt nenăscut, neperitor, stăpânul tuturor creaturilor, eu mă nasc prin puterea magică a naturii mele.
  7. Căci, ori de-câte ori decade legea sfântă și se ridică nelegiuirea, eu mă creez pe mine însumi.
  8. Pentru ocrotirea celor virtuoși și pentru nimicirea celor răi, pentru restabilirea legii sfinte, eu mă renasc din veșnicie în veșnicie.
  9. Cine cunoaște cu adevărat existența și acțiunea mea divină, acela, după ce-și părăsește corpul, nu se mai renaște; acela se contopește cu mine.
  10. Mulți care s’au liberat de pasiuni, de frică și de mânie, care au fost pătrunși de mine, care s’au refugiat la mine, purificați prin asceza cunoașterii adevărul suprem, au dobândit natura mea.
  11. După cum aceia se îndreaptă spre mine, tot așa și eu îi primesc cu iubire. Toți oamenii urmează calea mea, Arjuna.
  12. Cei care doresc izbânda în faptele lor aduc jertfe zeilor aici pe pământ; căci în lumea muritorilor iute se ivește izbânda care se naște din faptă.
  13. Eu am creat cele patru caste potrivit cu însușirile și cu faptele fiecăreia. Află că eu, care le-am făcut, sunt cel neperitor, care totuși nu săvârșesc fapte.
  14. Pe mine nu mă pătează faptele; eu nu năzuesc la rodul lor. Cine mă cunoaște astfel, acela nu e legat de faptele pe care le săvârșește.
  15. Deci, știind că au fost săvârșite fapte odinioară de cei care năzuiau la liberarea finală, fă și tu faptele pe care le-au săvârșit odinioară cei care au trăit înaintea ta.
  16. Ce e fapta și ce-i inacțiunea? Iată întrebarea pe care și-au pus-o înșiși înțelepții acestei lumi, nedumeriți. Am să-ți explic fapta: când o vei cunoaște, vei fi liberat.
  17. Trebue să te gândești și la faptă și la inacțiune; căci natura faptei e nepătrunsă.
  18. Cel care vede inacțiunea în faptă și fapta în inacțiune, acela-i înțelept între oameni; acela îndeplinește concentrat orice faptă.
  19. Acela care, orice ar întreprinde, este lipsit de dorință și de năzuință, care a ars fapta în focul cunoașterii, pe acela înțelepții îl numesc învățat.
  20. Cel care a lepădat năzuința spre roada faptei leare-i totdeauna mulțumit, care-i neatârnat, acela, chiar când săvârșește o acțiune, nu face nimic.
  21. Cel care nu speră nimic, care își stăpânește gândirea, care a renunțat la orice posesiune, care nu săvârșește fapta decât cu trupul, acela nu păcătuește.
  22. Cel care-i mulțumit cu ceea ce dobândește întâmplător, care a trecut peste dualitate, care-i fără mânie, fie ca isbândește fie că nu, – acela, chiar când săvârșește fapta, nu e legat de ea.
  23. Cel care face fapta numai pentru a jertfi, cine nu o iubește, care-i liberat de dorința, a cărui minte a pătruns în cunoaștere, – fapta aceluia dispare în întregime,
  24. Brahma este ofranda, Brahma este jertfa, Brahma este în foc; prin Brahma se aduce jertfa. Cel care în acțiune meditează asupra lui Brahma, se va contopi cu Brahma.
  25. Unii yogini aduc jertfe zeilor, alții aduc jertfe prin jertfa turnată în focul lui Brahma,
  26. Alții jertfesc în focul înfrânării auzul și celelalte simțuri, alții jertfesc în focul simțurilor sunetul și celelalte obiecte ale simțurilor,
  27. Alții jertfesc toate acțiunile simțurilor și ale vieții în focul yogei înfrânării de sine, aprins de cunoaștere,
  28. Unii asceți cu aspre-juruinți aduc ca jertfa ceda ce au; alții asceza, alții iarăși yoga, studiul Vedei sau cunoașterea.
  29. Unii aduc ca jertfa suflarea în răsuflare, alții răsuflarea în suflare, oprind caile suflării și a răsuflării, preocupați numai de înfrânarea respirației,
  30. Alții postesc, aducând ca jertfă viața în viața lor. Toți cunosc jertfa și prin jertfă își șterg păcatele.
  31. Cei care mănâncă numai rămășitele jertfei, se duc la Brahma cel veșnic. Lumea aceasta nu aparține celui care nu aduce jertfa, cu atât mai puțin altă lume.
  32. Toate felurile de jertfa, ce se aduc lui Brahma purced din faptă. Cunoscând aceasta, vei fi liberat.
  33. Mai presus e jertfa cunoașterii decât jertfa de bunuri. În cunoaștere se află cuprinse toate faptele.
  34. Cei care posedă cunoștința și care cunosc adevărul, îți vor arăta aceasta știință, dacă te vei închina la ei, dacă-i vei cinsti și-i vei întreba.
  35. Când o vei cunoaște, nu vei mai fi turburat așa ca acum. Prin ea vei recunoaște toate ființele în tine și’n mine.
  36. Chiar dacă ai fi mai plin de păcate decât toți păcătosii, vei trece peste toate cu barca Cunoașterii.
  37. O, Arjuna, după cum focul aprins preface în cenușă lemnele, tot astfel focul cunoașterii preface în cenușă faptele.
  38. Nu există pe lume un mijloc de purificare la fel ca cunoașterea. Pe aceasta o găsește, cu timpul, singur în sine cel desăvârșit prin yoga.
  39. Cel care are credința, dobândește cunoașterea, dacă-i preocupat numai de ea și dacă-și înfrânează simțurile; iar când o capătă, curând după aceea atinge pacea supremă.
  40. Cel care nu cunoaște, care nu crede, care se îndoește, – acela: piere pentru acela care se îndoește, nu există nici lumea aceasta, nici alta, nici fericire.
  41. Cel care a depus faptele sale în yoga, care prin cunoaștere a distrus îndoiala, care se stăpânește, – pe acela nu-l înlănțuesc faptele.
  42. De aceea, curmă cu sabia cunoașterii îndoiala provenită din neștiință, care stă în inima ta; consacră-te yogei, Arjuna; ridică-te“.