Skip to content

VI.37 – Blestem împotriva blestemului

Cu o mie de ochi blestemați,

Bulbucați,

A venit către mine-ntr-ales,

Blestemul trimes.

 

Ca pentru-alergătură,

A înhămat caii la trăsură,

S-a-ntors,

Și-a plecat

De l-a căutat

Pe cel care m-a blestemat.

 

Ca lupul care sare țarcul la stână

Cu poftă păgână,

Așa l-a mușcat

Pe cel care m-a blestemat.

 

Tu blestem, blestemat,

Să mă ocolești rușinat

Cum focul ocolește balta,

Făr-s-o aprindă;

 

Așa să nu se prindă

Blestemul, pe care oricinem

Îl trimise la mine.

 

Cum lovește trăznetul în copac,

Pe cel care m-a blestemat,

Ca să zac,

Așa să-l trăznești

Și blestemul să-l risipești.

 

Pe cel care s-a apucat

Să blesteme

Când eu nu l-am blestemat.

 

Ca și pe cel pe care

L-am blestemat

Să-i fac vătămare,

 

Îl arunc morții,

De mâncare,

Să-l roadă, 

Cum se aruncă la câine

Un os

Pentru ros.

 

(Texte alese din lirica sanscrită. Trad. de Ion Larian Postolache și Charlotte Filitti. București: Editura Albatros, 1973, p. 145-147)