Skip to content

VI.7 – Lui Agni Vaiśvānara

Frunte-a cerului și slugă pământenelor meleaguri
Este Agni-Vaiśvānara, cântăreț-stihuitor,
— Fiu al Ordinei-Eterne ce conduce Universul,
Pentru care Zeii cupe și-au făcut din gura lor.

 

Sacrificiului, de-a pururi sfânt cordon-ombilical!
— Bogățiilor tezaur. Harului e vasul care
Ne revarsă precum apa inspirația divină,
Și ni-i oaspete când jertfa se aprinde pe altare.

 

Tu ești flamura-nălțată la oricare sacrificiu;
Naști pe Vipra ce adună prada luptei, iar din rugul
Mare al dogorii tale nasc eroii ce în luptă
Îi doboară pe vrăjmașii care ne râvnesc belșugul.

 

Când te naști, ți se închină zeii, prunc al Nemuririi!
Că prin tine doar se poate înțelege Nemurirea;
— Chiar din clipa cînd părinții scânteind
Îți dau viața, îți arăți, învăpăiată, lumii noastre, strălucirea.

 

Vaiśvānara, până astăzi, cine-a îndrăznit să calce
Ordinea-Universală a Sfințitei tale legi?
— Când din sânul maicei-tale, înainte de-a te naște,
Legea-Veșnică a firii o cunoști și-o înțelegi.

 

Culmea cerului albastră o măsoară Vaiśvānara;
— Din privirea-i se înalță al Nemorții steag și har;
Precum mugurii pe ramuri, tot astfel îi cresc pe frunte
Cele șapte lumi, milădițe ale-aprinsului lăstar.

 

Vaiśvānara are-ntr-însul o voință neînfrântă,
Spațiile le măsoară socotind al vremii, mers,
Și tot el e înțeleptul ce cunoaște a lumii taină,
Calculând precis cărarea stelelor în Univers.

 

Spațiile sclipitoare ale bolților albastre,
Și din oare, mii de alte spații curg izvorâtor,
Vaiśvānara le veghează stăpânindu-le de-a pururi,
El fiind al Nemuririi neînfrântul păzitor.

 

Tex­te ale­se din liri­ca sanscri­tă. Tăl­mă­ci­re de Char­lot­te Filitti și Ion Lari­an Pos­to­la­che. Bucu­rești: Ed. Alba­tros, 1973, pp. 86-88.