Skip to content

Vivekacudamaṇi

  1. Eu sunt înclinat spre Govinda – sfântul maestru, beatitudine aupremă – care, deși nu se află în sfera de acțiune a simțurilor, este cognoscibil prin toate textele canonice vedāntine.
  2. Dintre toate ființele nașterea ca om este greu de obținut; mai greu decât aceasta este cea sub formă bărbătească.
  3. Cu adevărat aceastea trei care sunt foarte greu de obținut: condiția umană, dorința eliberarii și protecția unui mare suflet (mahāpuruṣa), au drept cauza grația divină.
  4. Obținând în vreun fel naștere umană, care este greu de obținut, și în aceasta sub formă de bărbat, […] acela care nu face efortul pentru auto-eliberare – cu adevărat acela este sinucigaș, fiind ucigașul de sine prin înhățarea irealului.
  5. Cine este mai prost decât acesta care neglijează propriul interes, obținând un corp omenesc, care este greu de obținut aici, și chiar unul bărbătesc?
  6. Ei pot să recite scripturile, să sacrifice zeilor, să facă ritualuri, să venereze zeități! Dar fără realizarea unității cu ātman nu obține eliberarea nici chiar în intervalul a o sută de Brahmā.
  7. Cu adevărat declară scriptura: ”Nu există speranță pentru nemurire prin bogăție” – de aceea este evident că acțiunea nu este cauza eliberării.
  8. De aceea învățatul, care a renunțat la tânjirea după plăcerea obținută din obiectele exterioare, trebuie să se străduiască pentru eliberare.
  9. Trebuie să-și scoată sinele, scufundat în oceanul samsāric prin sine, obținând astfel starea yogāruḍha prin stabilitatea în percepția corectă.
  10. Renunțând la toate acțiunile pentru a înlătura legăturile existenței lasă-i pe învățați și pe înțelepți să încerce să obțină practica realizării sinelui (ātman).
  11. Acțiunea (karman) este pentru purificarea minții și nu pentru obținerea Realității. Realitatea este realizată prin examinarea discriminatorie și nici decum prin acțiuni, fie ele și 10 milioane.
  12. Din examinarea discriminatorie corectă este realizată de terminarea precisă a adevăratei naturi a funiei, care este distrugătoarea marii suferințe și frici datorate șarpelui, experimentat de cel confuz.
  13. Convingerea despre Realitate este văzută ca provenind din examinarea unui sfat bun și nu prin libațiuni, milostenii și nici prin sute de exerciții respiratorii (pranayama).
  14. Căi precum locul, timpul etc. sunt în această privință doar cooperante.
  15. De aici examinarea trebuie îndeplinită de către cel care dorește să realizeze natura lui ātman prin apropierea unui maestru, ocean al compasiunii și cel mai bun cunoscător al lui brahman.
  16. Bărbat, învățat, cunoscător și versat în argumentare și contraargumentare – cel potrivit pentru cunoașterea lui ātman este declarat ca având caracteristicile numite anterior.
  17. Doar cel care discriminează, indiferent față de lume, înzestrat cu calitățile: calm etc., doritor al eliberării este considerat potrivit pentru a întreba despre brahman.
  18. Aici sunt descrise patru metode de către sfinți. În aceștia, care desigur sunt înțelepți, trebuie să existe un real atașament, iar în absența acestui real atașament nu realizează scopul propus.
  19. La început discernerea realității dintre etern și efemer este considerată, imediat după aceasta este aversiunea față de plăcerea care reiese din fructele propriilor acțiuni aici și dincolo, urmează obținerea celor șase: calmul etc. și evident, ultima este dorința de eliberare.
  20. Brahman este adevărat, universul este fals” astfel fiind ferma convingere asupra esenței. Aceasta este numită a fi discernerea realității dintre etern și efemer.
  21. Astfel, vairagya (renunțarea) este acea dorință de a abandona, prin examinare, ascultare etc., a obiectelor plăcerilor ca fiind efemere, începând cu cele trupești și terminând cu Brahmā.
  22. După ce a devenit indiferent față de multitudinea obiectelor simțurilor (viśaya) prin observarea defectelor din nou și din nou, mintea stând ferm în propriul țel – este numit calm (śama).
  23. Întorcând din obiectele simțurilor cauzează vederea lor în propriile centre, a ambelor feluri de organe, aceasta este denumită dama (auto-control). Mișcările minții nesusținute din exterior – aceasta este cea mai bună uparati.
  24. Îndurarea tuturor suferințelor însoțită de neadmiterea niciunui remediu și pe deplin eliberat de poluarea minții cu gânduri anxioase, aceasta este denumită titikṣa.
  25. Determinarea intelectuală/precisă a adevărului scripturilor sau a aserțiunii maestrului, această stare este descrisă de către sfinți ca śraddha prin care este obținută Realitatea.
  26. Menținerea tot timpul a intelectului în brahman etern, purul, această stare este numită samadhana și nu doar răsfățul minții.
  27. Începând cu ahaṁkāra și terminând cu trupul, care sunt legături asumate artificial prin ignoranță, mumukṣutā este dorința de eliberare prin cunoașterea (realizarea) propriei naturi.
  28. Chiar și natura apaticului sau a mediocrului, prin renunțare, calm etc., grația maestrului, această natură devenind puternică, produce rezultate.
  29. Pentru acela pentru care renunțarea și dorința de eliberare sunt intense, cu siguranță pentru acela calmul etc. produc rezultate și sunt pline de sens.
  30. Acolo unde renunțarea și dorința de eliberare sunt slabe, acolo calmul etc. sunt asemenea apei în deșert, doar apariție (nălucire).
  31. Dintre toate mijloacele de eliberare devoțiunea este cu siguranță cea mai prețioasă. Investigația propriei naturi este numită bhakti.
  32. Alții consideră că investigația despre adevărul cu privire la propria natură este bhakti. Cel înzestrat cu mijloacele descrise anterior, fiind cercetător al adevărului cu referire la ātman, trebuie să-și apropie un maestru înțelept, prin care să obțină eliberarea din legături,
  33. Cunoscător al scripturilor, cinstit, neafectat de dorințe, cunoscător prin excelență a lui brahman, care s-a retras în brahman, calm asemenea focului fără combustibil, compătimitor, fără motive asemenea unui ocean, prietenul celor buni și reverențioși.
  34. Adorându-l pe acest maestrru cu devoțiune prin prosternare, umilință și servire, apropiindu-se de acesta după ce este satisfăcut, trebuie să-l întrebe ce trebuie să știe despre ātman.
  35. – Maestre! Închinare ție, prieten al oamenilor care ți se închină, ocean al compasiunii! Pe mine care sunt căzut în oceanul existenței, prin privirea directă a ochiului tău care este asemenea unei ploi de nectar de o supremă bunătate,
  36. Suferind de focul greu de controlat al lumii, care este asemenea unei păduri în flăcări, scuturat de vânturile de ghinioane, devenit terifiat: Salvează-mă din moarte! fiindcă eu nu cunosc pe nimeni altcineva care să-mi ofere adapost.
  37. Există oameni buni, calmi și atotputernici care fac binefaceri lumii asemenea primaverii; ei înșiși, după ce traversară terifiantul ocean al existenței îi ajută, fără nici un motiv, și pe alți oameni să-l traverseze.
  38. Aceasta este propria lor natură, a marilor suflete, să fie devotați îndepărtării obstacolelor altor persoane. Luna, aceasta prin sine însăși, cu adevărat protejează pământul să nu fie ars de puternica strălucire a Soarelui.
  39. Prin […] înzestrate cu experimentarea esenței beatitudinii lui brahman, pure, răcoritoare, umplute, emise din gura ta asemeni unui urcior, plăcut la auzit, vorba ca nectarul fă să picure! Suferința din flăcările unei păduri în flăcări asemenea suferinței lumești […]
  40. Cum pot să traversez acest ocean al existenței? Sau care este destinul meu? Care este calea (metoda)? Nu cunosc nimic din acestea! Protejează-mă Doamne pe mine cu compasiune! Iluminează defectele […] Iluminează-mă pentru a distruge suferința din saṁsāra.
  41. Astfel, după ce a vorbit, fiind mistuit de flăcările focului din saṁsāra asemenei unei păduri, obține pentru sine adăpost. După ce l-a privit cu o privire caldă, plină de compasiune, marele suflet poate să-i ofere ne-nfricarea dintr-o dată.
  42. Înțeleptul acesta […]
  43. Nu te teme înțeleptule! Pentru tine nu există distrugere deoarece există o cale pentru a traversa oceanul saṁsāric, prin care sfinții cu adevărat au mers dincolo de acesta. Această cale cu siguranță ți-o voi arăta.
  44. Există o cale mare prin care frica saṁsārică este distrusă; prin acea cale, străbătând oceanul existenței, vei obține suprema beatitudine.
  45. Prin discernerea scopului vedāntei se obține suprema cunoaștere, prin care, după aceea, este obținută totala distrugere a suferinței saṁsārice.
  46. Credință, devoțiune, meditație, yoga sunt declarate de scripturi a fi cauzele imediate ale eliberării pentru cel care dorește să se elibereze, sau acela care se află pe aceste căi, unui astfel de aspirant eliberarea este din legătura cu trupul produsă de ignoranță.
  47. Din unirea cu ignoranța, propriul tău ātman suprem devine legat de ceea ce este non-ātman, din care rezultă cu siguranță transmigrația. Focul cunoașterii ridicat prin discriminarea dintre aceastea două mistuie acțiunea și efectul ignoranței împreună cu rădăcinile lor.
  48. Discipolul a spus: – Maestre! Cu compasiune să asculți această întrebare care este pusă de către mine. Ascultând din gura ta răspunsul acesta eu doresc să fiu mulțumit.
  49. Care este legătura cu adevărat? Cum a venit aceasta? Cum dăinuie? Cum este eliberarea? Ce este acel non-ātman? Cine este supremul ātman? Care este discernerea dintre acestea două? Acestea să-mi fie spuse!
  50. Maestrul a spus: – Binecuvântat ești! Prin tine familia ta este purificată, astfel dorind să devii asemenea lui brahman prin eliberarea din legăturile ignoranței.
  51. Pentru un tată, copiii etc. sunt agenții care-l eliberează din îndatoriri, dar nimeni altcineva decât pe sine ca agent care-l eliberează din legăturile ignoranței.
  52. Suferința provocată de o greutate etc. așezată pe cap este îndepărtată de alții, dar suferința produsă de furie etc. este îndepărtată prin sine și nu prin altcineva.
  53. Prin folosirea medicamentului și a dietei potrivite de către bolnav, puterea sănătății acestuia este văzută, și nu prin munca îndeplinită de alții.
  54. Propria natură a lucrurilor este cunoscută prin proprii ochi ai purei cunoașteri și nicidecum prin învățați. Propria natură a Lunii trebuie să fie cunoscută prin proprii ochi! Cum ar putea să fie cunoscută prin alții?
  55. Cine poate, în afară de propriul ātman, să se elibereze de legăturile datorate lanțurilor ignoranței, dorinței, acțiunii chiar și într-o sută de koṭi de cicluri cosmice (kalpa)?
  56. Nu prin Yoga, nu prin Sāṁkhya, nu prin karman și nici prin învățătură, ci prin cunoașterea unității dintre ātman și brahman este realizabilă eliberarea și nu altfel.
  57. Frumusețea formei unei vīnā și suprema îndemânare a unui instrumentist la corzi oferă plăcere doar câtorva oameni, aceasta nu produce o suveranitate universală.
  58. Discurs mundan (vaikarī) compus dintr-un râu de cuvinte, îndemânarea în a expune scripturile, o astfel de erudiție este pentru a-i încânta pe învățați și nu pentru a-i elibera.
  59. Necunoscând supremul adevăr studiul scripturilor este sterp. Dar și cunoscând suprema realitate studiul scripturilor este sterp.
  60. Colecția unor cuvinte asemeni unei mari păduri cauzează rătăcirea minții. Din acest motiv adevărul despre ātman trebuie să fie realizat cu tot efortul de către adevărații înțelepți.
  61. Pentru acela care a fost mușcat de șarpele ignoranței singurul remediu este realizarea lui brahman. Cum ar putea prin Vede și scripturi să se vindece? Sau cum ar putea prin mantre? Cum prin astfel de medicamente?
  62. Boala nu pleacă prin pronunțarea numelui medicamentului fără a-l înghiți. Fără realizarea imediată, prin pronunțarea numelor lui brahman nu se eliberează.
  63. Neproducând dispariția a ceea ce este perceptibil, necunoscând realitatea lui ātman, cum poate exista eliberare prin pronunțarea numelor lui brahman? Nu vor rezulta decât proclamații ale oamenilor.
  64. Neproducând distrugerea dușmanului, neobținând frumusețile întregului pământ cucerit, nu poate pretinde să fie rege doar din proclamația: ”Eu sunt rege”.
  65. Un depozit necesită instrucțiunea potrivită, excavare, scoaterea pietrelor și a altora asemenea deasupra, luarea în posesie și nicidecum nu iese prin cuvinte exterioare. Astfel obține prin instruire, cugetare, meditație etc., de la un cunoscător al lui brahman, purul adevăr despre sine care a fost acoperit de māyā și efectele ei, și nu prin practici (argumente) rele.
  66. Din acest motiv trebuie să depună toate eforturile pentru a se elibera din legăturile existenței, precum efortul este depus desigur de către pan.d.iții înșiși în caz de boală etc.
  67. Acea întrebare care a fost pusă de tine azi este considerată de către cunoscătorii scripturilor ca fiind cea mai de preț, asemenea unui aforism (sūtra), având un sens ocult, demn de cunoscut de către cei dornici de eliberare.
  68. Ascultă îndeaproape înțeleptule ceea ce de către mine va fi rostit! Din ascultarea acesteia vei fi eliberat într-o clipită din legătura existenței […]
  69. Prima cauză a eliberării este declarată a fi extrema renunțare față de obiectele ne-eterne (tranzitorii), apoi calmul, autocontrolul, răbdarea, renunțarea fără ezitare la întreaga activitate în care este angajat,
  70. Apoi ascultarea, cugetarea asupra a ceea ce a fost auzit, meditația constantă și neîntreruptă pentru mult timp asupra realității, pentru sfânt, apoi înțeleptul devine supremul observator lipsit de vikalpa realizând chiar aici fericirea din nirvāṇa.
  71. Ceea ce trebuie să fie cunoscut acum de către tine este disciminarea dintre ātman și non-ātman, aceasta va fi spusă pe deplin de către mine. Ascultând, reflectă în sine asupra a ceea ce ai auzit.
  72. Prin măduvă, os, grăsime, carne, sânge, piele și tendoane sunt numite părți constituente ale trupului împreună cu părțile și subpărțile sale: picioarele, coapsele, pieptul, brațele, spatele și capul […]
  73. Corpul, cunoscut ca fiind ”Eu” și ”Al meu” este reședința iluziei, fiind numit de către cunoscători ”grosier”. Cerul, vântul, focul, apa și pământul sunt aceste elemente subtile.
  74. Părțile unite reciproc, devenind grosiere, sunt cauzele corpului grosier. Obiectele simțurilor aparținând de elementele subtile care sunt cinci, sunetul și celelalte, sunt pentru plăcerea experimentatorului.
  75. Aceia care sunt proști, legați de aceste obiecte ale simțurilor cu marile legături ale pasiunii care sunt foarte greu de supus, vin, pleacă, în sus, în jos, fiind ghidați sunt ridicați foarte repede de agentul propriilor acțiuni.
  76. Prin cele cinci, sunetul și celelalte, acestea cinci au murit legate de propriile calități. Antilopa, elefantul, carul, peștele, albina neagră – cum va merge omul cu cele cinci împreună?
  77. Consecințele negative ale obiectelor simțurilor sunt mult mai puternice decât veninul șarpelui negru. Veninul ucide dar acestea prin ochiul privitorului experimentator care se bucură […]
  78. Acela care este eliberat din marea legătură a dorințelor după obiectele simțurilor la care este foarte greu de renunțat, cu siguranță acela este potrivit pentru eliberare și nu altcineva chiar dacă este versat în cele șase scripturi.
  79. Crocodilul dorințelor cauzează scufundarea, ținându-i de gât și întorcându-i violent spre jumătate de drum pe cei doritori să înceapă a se întoarce pentru a traversa oceanul existenței, dar a căror renunțare este aparentă.
  80. Acela de către care crocodilul numit obiect al simțului este omorât cu sabia extremei detașări, acela merge să traverseze oceanul existențial lipsit de obstacole.
  81. Cunoaște că moartea este obținută repede de cel cu mintea tulbure care merge pe căile greu de traversat ale obiectelor simțurilor! Cunoaște ca fiind adevărat că acela care merge îndrumat prin învățătura salutară a maestrului care este virtuos, ca și prin argumentație, este capabil de succes.
  82. Dacă într-adevăr există pentru tine înclinație spre eliberare, evită de departe obiectele simțurilor asemenea veninului șarpelui! Cultivă cu grijă neîntrerupt calitățile plăcute asemenea ambroziei precum: compasiunea, toleranța, onestitatea, calmul, controlul.
  83. Renunțând la ceea ce trebuie practicat în fiece moment și anume eliberarea din legăturile cauzate de avidyā care este fără de început, corpul este obiect pentru alții, acesta este actul de hrănire al aceluia (corpului), oricare se mișcă, acela prin aceasta se sinucide.
  84. Oricine tânjește după sine, doritor fiind să hrănească corpul, el merge să traverseze râul ținând un crocodil drept bucată de lemn.
  85. Cu siguranță iluzia în cele trupești etc. este marea moarte pentru cel doritor de eliberare. Acela de către care iluzia a fost pe deplin cucerită, merită starea de eliberare.
  86. Cucerește iluzia dinspre trup, soție, copii etc. Cucerind acestea sfinții obțin această supremă stare a lui Viṣṇu.
  87. Piele, carne, sânge, ligamente (tendoane, vine), grăsime, măduvă, os, adunate împreună, umplut cu urină și fecale, este acest corp grosier blamat.
  88. Prin acțiunea anterioară, din elementele grosiere formate încincit a fost produsă această locuință grosieră pentru ātman. Starea de trezie a acestuia provine din starea de experimentare a obiectelor grosiere.
  89. Prin organele externe se bucură de obiectele din starea grosieră înzestrate cu variate forme, precum o ghirlandă, santalul, femeie etc.
  90. Întreaga lume exterioară este adăpostul lui puruṣa. Cucerește acest corp grosier care este asemănător casei unui stăpân.
  91. Caracteristicile grosierului sunt: naștere, decădere, moarte, densitate etc., nenumărate tipuri de stări precum copilăria etc., limitări precum castă, etapă a vieții, nenumărate boli, caracteristici diferite produse de adorare, dispreț, respect mare.
  92. Organele de cunoaștere (jñānendiya), prin care cunoaștem obiectele simțurilor, sunt: urechea, pielea, ochiul, nasul și limba. Organele de acțiune (karmendriya), prin tendința lor în activități, sunt: gura, mâna, piciorul, organele genitale și anusul.
  93. Prin antaḥkaraṇa sunt numite: mintea (manas), intelectul (dhī), egoul (antaḥkr̥ta), citta prin propriile lor funcții; mintea prin intenție, dubiu etc., buddhi prin capacitatea de aprehensiune a realității obiectelor.
  94. Aici din mândrie apare noțiunea de ”Eu” – acesta este egoul. Citta prin capacitatea de ordonare a propriilor obiecte.
  95. Această prāṇa devine: prāṇa, apāna, vyāna, udāna și samāna, asemănător aurului, apei etc. cu siguranță în acord cu diversitatea propriilor funcții și modificări.
  96. Gura etc. sunt cinci; urechea etc. sunt cinci; începând cu eterul etc. sunt cinci; ignoranța formată din buddhi etc.; dorința și activitatea este numit octuplul oraș – corpul subtil (sūkṣma-sarīra).
  97. Ascultă! Acest corp subtil, numit și liṅgasarīra este produs din mixarea celor cinci elemente, împreună cu impresiile latente (vāsana), produce aprehensiunea rezultatelor acțiunilor trecute; este o suprapunere peste ātman, fără început, cauzată de propria-i ignoranță.
  98. Somnul este starea acestuia de separare unde strălucește doar prin sine însuși, și în somn desigur intelectul prin sine cu ajutorul nenumăratelor vāsana aparținând timpului din starea de veghe.
  99. Stări, precum aceea de a fi făptuitor etc., fiind obținute de ātman sunt guvernate acolo de acest suprem ātman care strălucește prin sine însuși, fiind a toate martor, având ca suprapunere (upādhi) doar intelectul, ne fiind impurificat prin nici un fel de activitate a acestuia, de aceea este neatașat, fiind astfel neprihănit nici un pic de activitățile făcute prin suprapunere (upādhi).
  100. Acest liṅgaśarīra este instrumentul tuturor activităților sinelui-conștiință a persoanei, asemenea rindelei etc. ale dulgherului, prin care cu siguranță acest ātman este neatașat.
  101. Condițiile ochiului precum orbirea, slăbiciunea, ascuțimea, provin din cauza stării lui excelente sau foarte rele; surditatea, muțenia gurii – condiții ale urechii etc. – nu sunt ale lui ātman care este martorul.
  102. Activități precum inspirul, expirul, căscatul, strănutul, exudația etc., moartea, sunt datorate suflului (prāṇa) etc., iar foamea și setea sunt caracteristicile prāṇei.
  103. Instrumentul intern (antaḥkaraṇa) se află în acestea precum ochi etc., în corp prin greșita concepție despre sine ca: ”Eu”, datorate reflecției lui tejas (ātman).
  104. Acela care se imaginează pe sine însuși ca fiind făptuitorul și experimentatorul este considerat ca fiind egoul (ahaṁkāra) și acesta, prin unirea lui cu calitățile sattva etc., obține cele trei stări.
  105. Atunci când obiectele simțurilor îi sunt favorabile este fericit, dacă este în contrariu este nefericit. Caracteristicile acestea de fericire și supărare nu sunt ale eternului fericit ātman.
  106. Obiectele simțurilor sunt mai agreabile cu siguranță din cauza lui ātman, nu sunt dorite prin ele însele. Ātman este cel mai plăcut dintre toate și cu siguranță prin sine însuși și astfel din această cauză ātman este eterna beatitudine, el nu are câtuși de puțin suferință.
  107. În somnul profund (suṣupti) este produsă experimentarea beatitudinii lui ātman lipsită de obiectele simțurilor, iar aceasta este supervizată de scripturi, percepția directă, tradiție și inferență (anumāna).
  108. Numită ”nediferențiată”, puterea supremului Domn – ignoranța (avidyā) cea fără de început, formată din cele trei guṇa, este supremă. Māyā poate fi dedusă prin activitățile ei doar de către intelectul bun. Prin aceasta (māyā) acest întreg univers este produs.
  109. Nu există și nici inexistentă nu este, neavând nici natura ambelor! Nu este distinctă și nici indistinctă nu este, neavând nici natura ambelor! Nu este cu părți și nici fără părți nu este, neavând nici natura ambelor! Extrem de minunată fiind, are natura de nedescris.
  110. Māyā este distrusă prin realizarea purului și nondualului brahman, întocmai precum din discriminarea funiei distruge iluzia existenței șarpelui. Rajas, tamas, sattva sunt prea bine cunoscutele tendințe (guṇa) ale acesteia, numite astfel din cauza propriilor lor activități.
  111. Rajas posedă puterea de proiecție (vikṣepa-śakti) a cărei natură este activitatea din care manifestarea lumii și-a făcut apariția în vremuri imemoriale. Modificările minții precum pasiunea etc., suferința etc. sunt produse perpetuu de aceasta (māyā).
  112. Pasiunea, mânia, lăcomia, ipocrizia etc., animoziatatea, egoismul, invidia, gelozia etc. – acestea sunt cumplitele caracteristici rajas-ice. Astfel, această manifestare umană – rajas – este cauza legăturii.
  113. Această putere a calității tamas numită de învelire (āvr̥ti), prin care obiectele apar ca fiind altceva, aceasta fiind prima cauză a transmigrației umane și de asemenea cauza manifestării puterii de proiecție.
  114. Înțeleptul, învățatul, deșteptul care sunt extrem de versați asupra doctrinei metasubtilului ātman, din cauza lui tamas nu-l înțeleg pe ātman chiar dacă este clar învățat în diverse feluri. Sfântul percepe ceea ce este corect interpus ca fiind drept altceva, se sprijină pe aceste calități. Privește! aceia […] Marea āvr̥ti – prea puternica śakti a infinitului tamas.
  115. Absența argumentației sau argumentația contrară, sau […]
  116. Ignoranța, lenea, insensibilitatea, somnul, neglijența, stupiditatea sunt principalele calități ale lui tamas. Dacă este unit cu acestea atunci nu poate să cunoască nimic și rămâne asemenea celui adormit sau a unei coloane.
  117. [… > 580]