Skip to content

X.121 – Imn lui Prajāpati

El, cel ivit din haos — un sâmbure-aurit.
Unic stăpân al lumii de cum a răsărit;
E1 a făcut pământul și cerul cel sublim.
Dar cine este Zeul ce-n jertfe îl slăvim?

 

El, tuturor viață ne dă. Ne dă putere.
De glasul Lui și zeii ascultă în tăcere;
Știm ce-i Eternitatea. Ce-i Moartea iarăși știm.
Dar cine este Zeul ce-n jertfe îl slăvim?

 

El, numai El conduce a lumilor destine,
Și Moartea și Viața în mâna Lui le ține;
Noi, om și vietate, la ușa Lui cerșim.
Dar cine este Zeul ce-n jertfe îl slăvim?

 

Stau în putere-I, munții, ascunși pe sub zăpezi,
Și marea, și viața, și cât cu ochii vezi;
Că brațele-I țin cerul, noi din vechime știm.
Dar cine este Zeul ce-n jertfe îl slăvim?

 

Pe brațe poartă bolta, căci lumii-i sunt pilaștri. —
A soarelui lucire, și cerul plin de aștri,
Nemărginirea însăși, prin El o deslușim. —
Dar cine este Zeul ce-n jertfe îl slăvim?

 

Oștirile, de veacuri, în El nădejdea-și pun,
La El cer ajutorul și Lui i se supun.
Chiar soarele, dintr’însul-și ia raza ce-o iubim.
Dar cine este Zeul ce-n jertfe îl slăvim?

 

Pe vremea când potopul cu ape tulburate
Foșnea în germen lumea și focurile toate,
Doar El trăia-nainte de zeii ce-i cinstim.
Dar cine este Zeul ce-n jertfe îl slăvim?

 

El, Creatorul, care la orice rău ni-i scut,
El, cerul, adevărul și legea le-a făcut,
El a creat oceanul ce-n soare îl zărim.
Dar cine este Zeul ce-n jertfe îl slăvim?

 

Tu, Prajapati! Acela ești Tu, și nu e altul!
Atotcuprinzătorul! O, Tu, Atotînaltul!
Tu, ce ne dărui hrană, noi Ţie îți jertfim. —
Stăpâni a toate fă-ne, pe noi care Te știm.

 

Imnuri vedi­ce, tăl­mă­ci­te în ver­suri de Ion Lari­an Pos­to­la­che după tex­te­le fran­ce­ze, ger­ma­ne și engle­ze tra­du­se și com­pa­ra­te de Viori­ca Vizan­te, cu un Cuvânt îna­in­te de Ser­giu Al-Geor­ge. Bucu­reși: Edi­tu­ra pen­tru Lite­ra­tu­ră Uni­ver­sa­lă, 1969.