Skip to content

X.14 – Către Yama

(Cuvânt de însoțire ce se dă mortului în drumul său spre Yama. Imnul începe cu o adorare și o jertfă pentru Yama, continuând cu o binecuvântare de despărțire și cu o urare pentru cei rămași în viață, întregindu-se cu o jertfă de Soma pentru Yama)

 

Pe acela, după care apele-și îndreaptă cursul,

Celui ce ne poartă pașii pe acel-drum întunecos,

Pe-al lui Vivasvat odraslă, pe ”De oameni strângătorul

Muritori, slăviți-l veșnic cu al jertfelor prinos.

 

Yama, el a fost întâiul ce ne-a arătat cărarea,

Care duce în regatul morților, și niciodat,

Nimeni nu va fi în stare să mai poată să ne-o smulgă,

Și a noastră va rămâne pân-la cel din urmă leat.

 

Pe-acest drum care ne poartă către Țara-Ntunecată,

Și prin care vom pătrunde în Regatul-Nevăzut;

– El e drumul ce pe care ne-au plecat pe rând strămoșii,

Și pe care va să plece orișicine s-a născut.

 

Și Matali, și Kavya, și Angirașii, și Yama,

Deasemeni Brihaspati cel slăvit de cântăreți,

Și pe toți pe care zeii îi ajută să se-nalțe,

Când ajung la încheierea irositei lor vieți.

 

Dintre ei se-aleg aceia care-n cer, în rând cu zeii,

Și cu Svaharuf adesea în libații se întrec,

Alții, după cântărirea faptelor își iau răsplata;

– La a duhurilor masă se așează și petrec.

 

Vino Yama, și te așează pe acest mănunchi de iarbă,

Cu Angirașii la masă te-nfrățește după lege,

Marii-Văzători spre tine își îndreaptă invocarea,

Și la jertfa pregătită, vino și te-așează, Rege.

 

Vino, cu acel de- ”Jertfe-foarte-vrednic”, cu Angira,

Cu Vairupașii alături, vino și cinstește focul,

Vivasvat, al tău părinte, va veni și el cu tine,

După ce, la jertfa sacră ți-ai luat pe Barhis locul.

 

Angirașii, Navagvașii, Atharvanii, chiar și Bhrigu,

Cei de Soma vrednici foarte și de jertfe mâncători,

Vrem șă fie-aici de față și cu ei să ne aducă,

De plăceri dăruitoare, prea bogatele-ți comori.

 

Mergi acolo, pe cărarea ce ți-a fost de soartă scrisă,

Unde ni s-au dus strămoșii iar ”cei doi” își țin cununa,

Și-unde foarte se desfată dup-a inimii dorință

Cei doi regi: slăvitul Yama și năpraznicul Varuna.

 

Întâlnește-te acum cu străbunii și cu Yama,

Adunați-vă cu toții și așează-te supus,

După faptele pe care le-ai făcut aici în viață,

În a cerurilor țară, pe o treaptă cât mai sus.

 

Părăsește-aicea toate pământeștile păcate,

Și la ceasul sfânt, când Manii vin spre ruguri, la ospăț,

Cată să te-ntorci acasă sub o nouă-nfățișare,

Să te-nfrupți după canonul legiuitului răsfăț.

 

Dați-vă în lături, oameni, îndreptați-vă spre case,

Omului acesta, iată, cum strămoșii azi îi vor

Pregăti pentru odihnă, dăruit de însuși Yama,

Locul pentru totdeauna, veșnic adăpostitor.

 

Omule, pornește-n grabă. Fugi de câinii saramaici,

Cei bălțați, cu ochii dubli, strașnici păzitori la porți,

În curând, pe drumu-acesta, îți vei întâlni părinții

Stând la masă lângă Yama în regatul celor morți.

 

Câinii tăi, O Rege Yama, pretutindeni văzătorii,

Să-l primească și să-i facă parte de prielnic loc,

Dă-l în grija lor, O Rege, și veghind să-l ocrotească,

Și să-i dai cu prisosință sănătate și noroc

 

Iar cei doi, cu nasuri cârne, solii vrednici ai lui Yama,

Cei ce zilele ne fură, tâlhărindu-ne avar,

Roagă-i tu să ne mai lase zile bune cât mai multe,

Soarele să ne arunce încă razele-i în dar.

 

Stoarceți Soma pentru Yama și vărsați-o pe jăratec,

Căci la el se duce Jertfa ce-o trimitem către cer,

Și oricare sacrificiu către Yama își ia zborul,

Pentru care însuși Agni este unic mesager.

 

Aruncați-i pe jăratec jertfă grasă totdeauna,

Și purcedeți înainte plini de proaspătul avânt,

Implorați-l să ne ceară la toți zeii ocrotirea,

Să putem avea mai multe zile bune pe pământ.

 

Cel mai dulce dar lui Yama se cuvine! Dăruiți-l!

Rișilor să le trimiteți plecăciuni și osanale,

Ei sunt cei ce ne ajută când pornim la drum spre Yama,

Pregătindu-ne din vreme să găsim sfințita cale.

 

(Texte alese din lirica sanscrită. Trad. de Ion Larian Postolache și Charlotte Filitti. București: Editura Albatros, 1973, p. 72-76)