Skip to content

X.15 – Către Mani (invocație la incinerare)

Să se-apropie în taină şi să vină-aici plecații,
Toți strămoşii şi părinții şi prietenii şi frații,

 

Să se-apropie cei vrednici de al Somei gust divin:
Cei care şi-au dat suflarea nebătuți de nici un chin.

 

Pe acei care aflară ce-i în ceruri drept şi bine,
Eu îi rog ca la chemare să se-apropie de mine.

 

Plecăciunea mea se-ndreaptă către toți strămoşii, blând,
Și spre cei pieriți de veacuri şi spre duşii de curând,

 

Și spre cei ce stau de-a pururi printre zei, în cerul sfânt,
Și spre cei ce reveniră să trăiască pe pământ.

 

Pe strămoşi putem adesea să-i găsim uşor de tot,
L-am găsit lui Vişnu pasul şi pe-al său slăvit nepot

 

L-am găsit; precum şi Manii ce acum, după măsură,

Stau pe Barhis şi în voie gustă sfânta băutură,

 

După-a inimii dorință — şi aceşti slăviți strămoşi,
La chemarea mea, cu toții, vin aicea bucuroşi.

 

Voi, ce v-aşezați pe Barhis, coborâți-vă-n sobor,
Cu bunăvoința voastră şi al vostru ajutor.

 

Darurile-acestea, toate, pentru voi le-am pregătit,
Luați din ele şi în voie ospătați-vă tihnit.

 

Cu mântuitoare milă şi cu sfântă bunătate,
Să ne-aduceți bunăstare, şi belşug, şi sănătate.

 

Voi, ce cu-ale Somei daruri sunteți astăzi fericiți,
La plăcutele ospețe ce v-am pregătit, poftiți.

 

Toți cei care stau pe Barhis, să ne-asculte şi să vină,
Și cu sfânta voie bună îi rugăm să ne susțină.

 

Dacă poți să-ți laşi genunchiul stâng în țărână să cază,
Și de stai pios cu fața îndreptată spre amiază,

 

Va să-nsemne cum că zeii jertfa ți-au primit, se pare,

Și să nu-ți coboare-n suflet nici o umbră de-ntristare.

 

De s-o întâmpla, la jertfă, vreodată să greşesc,
Este doar că ni-i purtarea după felul omenesc.

 

Voi ce stați pe lâna moale ce pluteşte-n zorii roşii,
Darurile voastre sfinte, dați-ni-le voi, strămoşii,

 

Nouă, ce v-aducem jertfe şi vă îmbiem cu daruri,
Dați-ne puteri şi-avere, după-a voastre sfinte haruri.

 

Vrednici ca să guste Soma, de pe lumea cealaltă,
La chemarea mea veniră cu Vasistha laolaltă,

 

Morții toți, cu Yama-n frunte; şi de asta ruga mi-i,
Înfruptați-vă din jertfe, după pofta inimii.

 

Toți acei ce-şi simt în ceruri sufletul uscat de sete,
Cei cunoscători ai jertfei şi ai sfintelor versete,

 

Cei care-au compus prin veacuri imnurile către zei,
Să se-apropie cu Agni împreună, şi cu cei

 

Ce coboară din Kavya — din bătrânul înțelept
— Și pe care, sus în ceruri, zeii i-au cuprins la piept.

 

Iată cum, Adevărații, gustă din al nostru dar,
Cei pe care i-a luat Indra şi i-a dus în al său car;

 

Te rugăm, pe tine, Agni, adu-ni-i aici în zori,
Cu ai zeilor o mie de vestiți lăudători,

 

Și mai adu-ne străbunii ce din veacuri depărtate
Și-au găsit sălaş în Dharma, la acei fără păcate.

 

Voi, strămoşi, pe care focul v-a gustat şi v-a plăcut,
Stați cu toți în jurul mesei ce aici v-am aşternut;

 

Voi, cârmaci ai vieții noastre, voi care ne sunteți sfetnici,
Ospătați-vă din jertfa căreia i-am fost jertfelnici,

 

Și pe care către Barhis, am făcut-o să coboare,
Și în schimbul ei vă cerem ale voastre ajutoare.

 

Zeu al focului, tu, Agni, straşnic băutor de Somăr
Ai făcut să fie jertfa mai plăcută la aromă,

 

Și ai dus-o, diafană, la strămoşi; şi ei îndată,
Au primit pe-a lor măsură, potrivita lor bucată,

 

lată că acuma, Agni-Jatavedas, rândul tău îi,
Ia şi-nfruptă-te din toate ce-am putut aici să-ți dărui.

 

Pe acei strămoşi pe care i-a chemat al meu cuvânt
Și acuma sunt de față, ca şi cei care nu sunt,

 

Și pe cei pe care-n viață vreodată i-am văzut,
Ca şi cei ce niciodată chipul nu le-am cunoscut,

 

Laolaltă cu aceştia, Jatavedas, printre ei,
la din jertfă cât îți place şi desfată-te cum vrei.

 

Cei ce-au fost trecuți prin flăcări, ca şi cei ce n-au fost scrum,
Cei ce s-au urcat la ceruri şi cu zeii stau acum

 

Și se bucură ca duhuri, de bucatele pe care
Le trimitem noi prin jertfe ca să aibă de mâncare,

 

Mergi şi tu, spre locul unde toți strămoşii ni s-au dus!
— Liberat prin foc, ia-ți zborul către lumile de sus.

 

Trupul nou ce-acum prin flăcări se îndreaptă către tine,
În a voastră-mpărăție să-l primiți cum se cuvine.

 

Imnuri vedi­ce, tăl­mă­ci­te în ver­suri de Ion Lari­an Pos­to­la­che după tex­te­le fran­ce­ze, ger­ma­ne și engle­ze tra­du­se și com­pa­ra­te de Viori­ca Vizan­te, cu un Cuvânt îna­in­te de Ser­giu Al-Geor­ge. Bucu­rești: Edi­tu­ra pen­tru Lite­ra­tu­ră Uni­ver­sa­lă, 1969.