Skip to content

XIX.16 – Descântec de viață lungă

Născut din dogoare,
Din foc,
Aurul purtător de noroc,
A fost dat omului trecător,
Muritor,
Ga un lucru în veci trăitor.
Cine-l cunoaște
Și-l știe,
Cu noroc să-i fie;

 

În vecie
Să-l ţie
În tinereţe,
Și să moară de bătrâneţe.

 

Aurul sclipitor,
Lucitor,
Căutat cu noroc și cu spor,
De oameni cu odraslele lor,
Când soarele coboră-n scăpătat,

 

Aurul minunat,
Să reverse pe tine,
Divine,
Raze senine,
Din orice parte;
Și cine-o să-l poarte
Să-l păzească de moarte,
Să-l ţie
— N vecie
În tinereţe
Și să moară de bătrâneţe.

 

Aurul acesta zeesc,
Ți-l dăruiesc,
Pentru viaţă îndelungată,
Pentru strălucire curată,
Să-ţi aducă de toate:
Putere, noroc, sănătate.
Și,
Cât vei trăi
Aici, pe pământ,
Aurul sfânt,
Să reverse pe tine,
Raze divine;
Sub lumina lui să trăiești,
Și ca el să sclipești.
Aurul lucitor ca și luna,
Cunoscut de Varuna,
De Brahmanaspati,
Și de Indra cel venerat,
Care pe Vritra l-a spintecat,
Aurul acesta,
Cu spor,
Să-ţi stea-n ajutor,
Să-i dobori pe dușmani
Și să trăiești o sută de ani.

 

 

(Tex­te ale­se din liri­ca sanscri­tă. Trad. de Ion Lari­an Pos­to­la­che și Char­lot­te Filitti. Bucu­rești: Edi­tu­ra Alba­tros, 1973, p. 132–134)