Skip to content

Yoga-sūtra III

  1. Concentrarea (dhāraṇā) este legarea psihicului (citta) de un singur loc.
  2. Meditația (dhyāna) este fluxul neîntrerupt al conținutului psihic (pratyaya).
  3. Meditația (dhyāna) devine contemplare (samādhi) atunci când există doar conștiința obiectului, lipsind cea a propriei naturi (svarūpa).
  4. Cele trei (dhāraṇā, dhyāna & samādhi) împreună reprezintă saṁyama.
  5. Din stăpânirea acesteia (saṁyama), răsare lumina (āloka) înțelepciunii (prajñā).
  6. Aplicarea acesteia (saṁyama) este în etape.
  7. Cele trei (i.e. saṁyama) sunt părți interne (antar-aṅga) în raport cu precedentele (yama, niyama, āsana, prāṇāyāma și pratyāhāra).
  8. În schimb acesta (saṁyama) este o parte externă (bahir-aṅga) în raport cu contemplarea fără sămânță (nirbīja).
  9. Transformarea (pariṇāma) opririi (nirodha) este starea psihicului (citta) care rezultă în momentul de oprire (nirodha) între dispariția și manifestarea întipăririi (saṁskāra) care răsare și cea care este oprită (nirodha).
  10. Din natura întipăririi (saṁskāra) rezultă curgerea ei (nirodha-pariṇāma) liniștită.
  11. Transformarea (pariṇāma) contemplativă (samādhi) este starea psihicului (citta) care rezultă atunci când dispare starea de dispersare (sarvārthata) și apare starea de concentrare (ekāgrata).
  12. Transformarea (pariṇāma) stării de concentrare (ekāgrata) este starea psihicului (citta) care rezultă atunci când cele două conținuturi ale minții (pratyaya), cel care dispare și cel care răsare în clipa următoare, sunt identice.
  13. Prin acestea sunt explicate și cele trei transformări (pariṇāma) referitoare la: proprietatea caracteristică (dharma), caracterul (lakṣaṇa) și starea (avasthā) instrumentelor de cunoaștere (jñānendriya), instrumentelor de acțiune (karmendriya), elementelor subtile (tanmātra) și elementelor sensibile (bhūta).
  14. Substratul (dharmin) este comun tuturor proprietăților (dharma): stinse (manifestate, trecut), manifeste (prezent) sau care nu pot fi denumite (nemanifestate încă, viitor).
  15. Diferența în procesul de succesiune (krama) – trecut, prezent, viitor – este cauza diferenței în transformare (pariṇāma).
  16. Din saṁyama asupra celor trei transformări (pariṇāma) rezultă cunoașterea (jñāna) trecutului și a viitorului.
  17. Din cauza suprapunerii (adhyāsa) reciproce a celor trei: cuvânt (śabda), obiect/sens (artha) și conținut psihic (pratyaya) rezultă confuzia (saṁskāra). Din saṁyama asupra fiecăreia în parte rezultă cunoașterea (jñāna) sunetelor tuturor ființelor.
  18. Din percepția directă a întipăririlor (saṁskāra) rezultă cunoașterea (jñāna) existențelor precedente.
  19. Din percepția directă a conținutului psihic (pratyaya), rezultă cunoașterea (jñāna) psihicului (citta) altora,
  20. dar nu și a suportului acestui conținut psihic (pratyaya) din cauza stării acestuia (citta) de a nu fi obiect al percepției (viṣaya).
  21. Din saṁyama asupra formei (rūpa) corpului – atunci când puterea (śakti) de percepție a aceleia (rūpa) este suspendată prin absența unirii dintre ochi și lumină – rezultă invizibilitatea.
  22. Prin acest aforism a fost spusă și dispariția sunetului (śabda) etc.
  23. Rezultatul acțiunii (karman) este de două feluri: activ (sopakrama) și latent (nirupakrama). Din saṁyama asupra acestui rezultat (karman) rezultă cunoașterea momentului morții, sau mai poate fi cunoscut din saṁyama asupra prevestirilor (ariṣṭa).
  24. Din saṁyama asupra bunăvoinței (maitrī) etc. rezultă puterile (bala).
  25. Din saṁyama asupra acestor puteri (bala) rezultă puterea de elefant etc.
  26. Din saṁyama asupra așezării luminii cunoașterii (pravr̥tti) asupra obiectelor rezultă cunoașterea celor subtile (sūkṣma), ascunse (vyavahita) sau îndepărtate (viprakr̥ṣṭa).
  27. Din saṁyama asupra Soarelui rezultă cunoașterea universului (bhuvana).
  28. Din saṁyama asupra Lunii rezultă cunoașterea poziției stelelor (tārā).
  29. Din saṁyama asupra Stelei Polare rezultă cunoașterea mișcării acestor stele.
  30. Din saṁyama asupra centrului ombilical rezultă cunoașterea structurii/alcătuirii corpului.
  31. Din saṁyama asupra cavității gâtului rezultă încetarea foamei și a setei.
  32. Din saṁyama asupra traseului psiho-energetic (nāḍī) kūrma rezultă neclintirea.
  33. Din saṁyama asupra luminii din creștetul capului (mūrdha) rezultă vederea desăvârșită a ființelor perfecte.
  34. Sau totul poate fi cunoscut prin intuiție (prātibha).
  35. Din saṁyama asupra inimii (hr̥daya) rezultă cunoașterea psihicului (citta).
  36. Experiența este a nediferențierii conținutului psihic (pratyaya) deși starea de ființare (prakr̥ti) și puruṣa sunt extrem de distincte. Din saṁyama asupra propriei naturi (svārtha) ca fiind distinctă de starea naturii altuia (parārthatva) rezultă cunoașterea lui puruṣa.
  37. Din aceasta rezultă intuiția (prātibha) auzului, pipăitului, văzului, gustului și mirosului.
  38. Acestea (vibhūti) sunt obstacole în samādhi, dar în starea contrară (mundană) ele sunt puteri (siddhi).
  39. Prin desfacerea cauzei legăturii dintre psihic (citta) și corp (śarīra) și prin realizarea deplină (saṁvedana) a căii de trecere, rezultă luarea în posesie de către psihic (citta) a altui corp (śarīra).
  40. Prin controlul suflului udāna rezultă absența contactului cu apa, noroiul, spinii etc. iar corpul levitează.
  41. Prin controlul suflului samāna rezultă strălucirea trupului.
  42. Prin saṁyama asupra relației dintre ureche și eter (ākāśa) rezultă auzul divin.
  43. Prin saṁyama asupra relației dintre trup și eter (ākāśa) și contopirea (samāpatti) psihicului (citta) cu ușurința bumbacului rezultă deplasarea prin spațiu (ākāśa).
  44. Activitățile (vr̥tti) psihicului (citta) sunt de neconceput în exteriorul trupului (deha). De aceea starea fără de trup (mahāvidehā) reprezintă distrugerea acoperământului luminii (prakāśa).
  45. Prin saṁyama asupra stărilor grosieră (sthūla), specifică (svarūpa), subtilă (sūkṣma), asociată (anvaya) și reală (arthavat) rezultă stăpânirea elementelor (bhūta).
  46. Din aceasta rezultă: manifestarea puterilor (siddhi) precum aṇima etc., perfecțiunea trupului (kāya) și neperturbarea naturii sale (kāya) esențiale (dharma).
  47. Perfecțiunea trupului (kāya) include: forma (rūpa), grația (lāvaṇya), vigoarea (bala) și fermitatea diamantului (vajra).
  48. Prin saṁyama asupra organelor de simț (grahaṇa), specificității (svarūpa), stării de „sunt” (asmitā), asocierii (anvaya) și stării reale (arthavat) rezultă controlul simțurilor (indriya).
  49. Din aceasta rezultă iuțeala minții (manas), starea de neinstrumentalitate și controlul lui prakr̥ti.
  50. Doar din percepția (khyāti) deosebirii dintre starea de ființare (sattva) a lui prakr̥ti și puruṣa rezultă starea de întâi stătător (adhiṣṭhātr̥tva) asupra tuturor stărilor de existență și starea de atotcunoscător (sarvajñātr̥tva).
  51. Prin detașarea chiar și față de acele puteri, germenele impurității este distrus și se atinge kaivalya.
  52. De ești poftit de stăpânii lumilor cerești nu da dovadă de atașament și mândrie, ca nu cumva să reapară cele de nedorit.
  53. Prin saṁyama asupra clipelor (kṣaṇa) și a succesiunii (krama) lor rezultă cunoașterea non-discriminativă.
  54. Prin aceasta se obține cunoașterea diferenței între două obiecte similare, ce nu se deosebesc prin felul nașterii, trăsături caracteristice sau poziție.
  55. Cunoașterea născută din discriminare este transcendentă, include cogniția simultană a tuturor obiectelor și dincolo de succesiunea lor (trecut, prezent și viitor) și transcende lumea proceselor – așa se spune.
  56. Kaivalya se obține atunci când citta și puruṣa sunt la fel de pure.

 Astfel a fost compus de Patañjali al treilea capitol, despre vibhūti, din Yoga-sūtra.