Skip to content

Yoga-sūtra IV

  1. Puterile (siddhi) sunt generate prin: naștere (janma), plante (oṣadhi), formule mistice (mantra), asceză (tapas) sau contemplare (samādhi).
  2. Din revărsarea lui prakr̥ti rezultă transformarea (pariṇāma) într-o altă formă de existență (jāti).
  3. Cauza eficientă (nimitta) nu generează transformarea calităților lui prakr̥ti, ci este străpungerea (bheda) obstacolelor, asemenea unui agricultor.
  4. Doar din „starea de sunt” (asmitā) rezultă entitățile psihice (citta) create.
  5. Unicul psihic (citta) este generatorul varietății manifestării/activității nenumăratelor entități psihice (citta) create.
  6. Acolo, psihicul (citta) născut din meditație (dhyāna) este lipsit de depozitul (āśaya) întipăririlor.
  7. Acțiunea și rezultatul ei (karman) yoginilor nu este nici albă, nici neagră, dar a celorlalți este întreită.
  8. În consecință, manifestarea impregnărilor subconștiente (vāsanā) este doar în concordanță cu maturizarea lor (karman).
  9. Din starea de identitate (ekarūpatva) a memoriei (smr̥ti) și a întipăririlor / reziduurilor psihice (saṁskāra) rezultă continuitatea experiențelor / lanțului cauzal / tendințelor (vāsanā), deși sunt separate prin felul nașterii (jāti), loc (deśa) și timp (kāla),
  10. iar din starea perpetuă (nityatva) a dorinței de experiență (āśis) rezultă starea fără de început a acestora (vāsanā).
  11. Din starea de luare împreună deplină prin intermediul cauzei (hetu), efectului (phala), substratului (āśraya) și a obiectului (ālambana) rezultă că atunci când nu există acestea (hetu, phala, āśraya, ālambana), nu există nici aceea (vāsanā).
  12. Datorită diferenței căilor de manifestare a proprietăților inerente (dharma) există trecutul și viitorul în forma lor esențială (svarūpa).
  13. Aceste proprietăți inerente (dharma), manifestate sau subtile, au natura tendințelor (guṇa).
  14. Din starea de unicitate a transformării (pariṇāma) tendințelor (guṇa) rezultă realitatea/esența (tattva) obiectelor (vastu).
  15. Din diferențierea psihicului (citta) în starea de identitate cu obiectul (vastu) rezultă calea lor (vastu-citta) distinctă de manifestare,
  16. iar obiectul (vastu) nu este doar o urzeală (tantra) a psihicului (citta), fiindcă ce s-ar întâmpla atunci când acesta nu este perceptibil?
  17. Din starea de necesitate / dependență (apekṣitva) cu privire la colorarea de către acesta a psihicului (citta), obiectul (vastu) este cunoscut (jñāta) sau necunoscut (ajñāta).
  18. Modificările (vr̥tti) psihicului (citta) sunt cunoscute întotdeauna datorită stării de netransformare a lui puruṣa, stăpânul acestui psihic (citta).
  19. Datorită stării de a fi „vizibil”, acest psihic (citta) nu are propria sa strălucire (ābhāsa),
  20. iar într-un singur moment nu poate exista comprehensiunea amândurora (draṣṭr̥ & dr̥śya).
  21. În cazul în care acceptăm „vederea” unui psihic (citta) de către alt psihic (citta) rezultă o extindere nejustificată (atiprasaṅga) a perceperii (buddhi) perceperii (buddhi) și o confuzie/amestec al memoriei (smr̥ti).
  22. Perceperea (saṁvedana) propriului intelect (buddhi) se petrece atunci când manifestarea acestuia (ākāra) este lipsită de impregnările (apratisaṁkrama) gândirii (citi). Cunoașterea naturii proprii prin auto-cunoaștere se realizează atunci când conștiința își asumă acea formă în care ea nu mai trece de la un stadiu la altul.
  23. Psihicul (citta) „colorat” de văzător (draṣṭr̥) și de văzut (dr̥śya) este potrivit oricărui scop.
  24. Din starea de conlucrare (saṁhatyakāritva) rezultă că folosul este pentru altul (draṣṭr̥), deși acest psihic (citta) este împestrițat de nenumărate impregnări (vāsanā).
  25. Încetarea reflectării (bhāvanā) naturii proprii (ātmabhāva) este a celui care „vede” (darśin) distincția (viśeṣa) dintre văzător (draṣṭr̥) și văzut (dr̥śya).
  26. Atunci, psihicul (citta) înclinat spre discriminare (viveka) nu este departe de eliberare (kaivalya).
  27. Din cauza întipăririlor (saṁskāra) apar alte conținuturi mentale (pratyaya) atunci când această discriminare (viveka) este imperfectă (chidra).
  28. Abandonarea/îndepărtarea acestor întipăriri (saṁskāra) a fost descrisă ca fiind asemenea abandonării tulburărilor (kleśa).
  29. Pentru cel care nu are niciun fel de interes / câștig chiar și în starea de reflectare/meditație, din cunoașterea discriminativă / corectă (vivekakhyāti) rezultă dharma-megha-samādhi.
  30. Din acest dharmamegha-samādhi rezultă încetarea acțiunii (karman) și tulburărilor (kleśa).
  31. Atunci, pentru cel care are toate impuritățile (mala) și vălurile (āvaraṇa) îndepărtate, datorită infinității cunoașterii (jñāna) puțin rămâne de cunoscut (jñeya).
  32. Din această stare rezultă sfârșitul (samāpti) succesiunilor (krama) transformărilor (pariṇāma) tendințelor (guṇa) care și-au atins scopul.
  33. Succesiunea (krama), care depinde de clipă (kṣaṇa), devine perceptibilă doar la sfârșitul transformărilor (pariṇāma).
  34. Eliberarea (kaivalya) este reîntoarcerea la starea originală (pratiprasava) a tendințelor (guṇa) libere (śūnya) de scopul eliberării spiritului (puruṣa-artha) sau șederea în propria natura (svarūpa) a facultății cognitive (citi-śakti).

Astfel a fost compus de Patañjali al patrulea capitol, despre kaivalya, din Yoga-sūtra.

Acestea au fost aforismele (sūtra) despre Pātañjala-yoga.