Skip to content

Yogaviśaya

  1. Mă prostern la picioarele acestora: maestrului, fiului maestrului și altor rude ale maestrului (părinți etc.), în ordinea cuvenită importanței acelora.
  2. Eu mă prostern acelui maestru a cărui natură este de neconceput – rătăcitor în exterior, lumea este colindată de el, nerătăcitor în interior, țelul suprem l-a realizat.
  3. Oamenii desăvârșesc acest țel suprem fiind ferm stabiliți în Ādinātha. Cel ce a dobândit o naștere într-o familie nobilă (Kula), înzestrat cu calitățile unui comportament virtuos,
  4. Devotat adorării maestrului, înțelept – astfel este descris acest discipol de către Ākula Ādinātha, cel stabilit în Kejāpūpīna.
  5. Din compasiunea lui Ādinātha și prin propria înțelepciune, Mīnanātha a devenit Realitatea supremă (para-tattva); apoi Mīnanātha, realizat fiind, i-a răspuns adevăratului discipol:
  6. – Tu ești maestrul și tot tu ești și discipolul! Atunci când nu există aici diferență a celor doi, a discipolului și a maestrului, este produsă deplina desăvârșire.
  7. Eu, fiul lui Umā și Śaṁkara – Mīnanātha – cel dintâi dintre asceți, voi descrie Realitatea supremă, trezvia/percepția Kulākula.
  8. Ādhāra și svādhiṣṭhāna, maṇipūra, anāhata, viśuddhi și ājñā sunt cele șase cakra strălucitoare Kaula.
  9. Ādhāra se află în anus, svādhiṣṭhāna în organul genital (liṅgaka), maṇipūra este situat în buric, anāhata în inimă,
  10. Viśuddhi în regiunea gâtului iar ājñā cakra în interstițiul dintre cele două sprâncene; cunoscând astfel străpungerea vortexurilor (cakra), Cel-fără-de-pată (nirañjana) este de dincolo de vortexuri (cakra).
  11. Iḍā vehiculează suflul prin stânga iar piṅgalā vehiculează suflul prin dreapta; la mijloc între iḍā și piṅgalā se află suṣumnā a cărei natură este fericirea.
  12. În ādhāra, în organul genital și buric, în lotusul inimii, la baza vălului palatal, în frunte – două petale, șaisprezece spițe, douăsprezece, zece petale, douăsprezece pe din două, patru petale; în mijlocul dintre sprâncene, la finele nasului, se află ḌA-PHA-KA-ṬHA luate împreună, în zona gâtului se află vocalele; mă prostern naturii/formei literelor care se află pe toate petalele, împreună cu înțelesul elementelor (tattva) acestora – HAM KṢAM.
  13. Prāṇa, apāna, samāna, udāna și, desigur, vyāna, împreună cu cele cinci organe de acțiune (karmendriya), alcătuiesc puterea de acțiune (kriyā-śakti).
  14. Nāga, kūrma, kr̥kara, devadatta și dhanañjaya, împreună cu cele cinci organe de cunoaștere (jñānendriya), alcătuiesc puterea de cunoaștere (buddhi-śakti).
  15. Focul este situat în mijlocul lui śakti, Soarele este situat în cakra ombilicului. Toate bandha și mudrā fiind împlinite, frumosul ochi este în vârful nasului (nāsāgra).
  16. Litera A se află în regiunea focului, litera U se află situată în inimă iar litera M se află între cele două sprâncene – din pronunțare trebuie să cunoască.
  17. Nodul lui Brahmā se află în partea de jos, nodul lui Viṣṇu este situat în inimă iar nodul lui Rudra se află între cele două sprâncene – astfel sunt eliberate cele trei noduri.
  18. Se spune că litera A este Brahmā, se spune că litera U este Viṣṇu iar în M cu certitudine se află Śiva – a păcii Suprem de dincolo de pace.
  19. Făcând contractarea gâtului, cele două nāḍī trebuie ferm imobilizate; limba fiind presată de vălul palatal cele 16 kalā ale Lunii merg în sus.
  20. Trei vârfuri (trikūṭa) și, desigur, trei forțe (trihaṭha), diagrama golhāṭa și vârful (śikhara), tridentul (triśikha), diamantul (vajra), litera OM, deasupra nasului (ūrdhvanākha), interstițiul dintre cele două sprâncene (bhruvor-mukha).
  21. Desigur, Soarele trebuie contractat, după aceea nāḍī funcționează în străpungere, împreună cu trihaṭha – în ambele cazuri apare vederea Lunii.
  22. Praṇavā și gudanālā, nalinī și sarpiṇī, baṅkanāli, kṣayā, śaurī și kuṇḍalī – astfel sunt menționate încolăcirile (kuṇḍalā).
  23. Prāṇa o agită pe Kuṇḍalī – atunci discul Lunii este străpuns, cele înșirate pe vajra sunt desăvârșite iar cele nouă porți trebuie închise.
  24. Frumos/inteligent, care a dobândit puritatea, acesta este lispit de calități precum în somnul profund – prin sunetul din locul lui brahman Śaṁkhinī este dăruitoarea ploii de āmr̥ta.
  25. Trebuie aprinsă lampa Cunoașterii (jñāna) ce eliberează din sfera de acțiune a celor șase cakra. Îmbăierea în trup a tuturor vortexurilor (cakra) împlinește adorarea divinităților.
  26. Îmbăind din adorare pe Īśvara, care este de natura conștiinței (cit), cu āmr̥ta lunară, trebuie astfel adorat supremul Śiva oferindu-I floarea minții (manas).
  27. Fiind văzută această formă / natură (rūpa) a sinelui (ātman) – de forma / natura (rūpa) cunoașterii (jñāna) depline (nirāmaya) – atoate-pătrunzătorul fără de pată (nirañjana) este văzut / perceput prin forma / natura (rūpa) trupului.
  28. Enunțul alcătuit din cele două cuvinte „haṁsa haṁsa” se află în trupul celor ce respiră. Astfel, acest enunț (haṁsa haṁsa) este considerat ca fiind în forma / natura (rūpa) legării împreună celor două: prāṇa și apāna.
  29. Din pronunțarea cuvântului haṁsa, întotdeauna – desigur de 1600 (sic!) de ori  – este considerat ca devenind so’aham (Acela eu [sunt]).
  30. În prima parte este liṅga agitatorul, iar în Śaṁkhinī este desigur cel din urmă (paścima), între sprâncene se află liṅga strălucitor (jyotis), milostiv (śiva), alcătuit din lichidul menstrual (rakta) și sperma (śukla).
  31. Între prima și cea din urmă parte, aflându-se situată în coloana vertebrală (vajra-daṇḍa), este locul unde se află ambele șaizeci de bhoginī – de aceea liṅga trebuie manifestat.
  32. Supremul loc, rece-nerece, pe deplin umplut cu grăsime (medas) și măduvă (majjā), curge din locul lui brahman / Brahmā și impregnează cele trei lumi (bhuvana).
  33. Acțiunea de vindecare a tuturor bolilor (vyādhi) asociate cu vāta și pitta, ca absență a celor optsprezece dezechilibre (doṣa), a fost descrisă de către Mīnanātha.

Astfel este împlinit cu devoțiune ceea ce a spus Matsyendra Nātha.

 

Textul sanskrit cf. Smt. Kalyani Mallik, Siddha-siddhanta-paddhati and other works of the Natha Yogis. Poona: Poona Oriental Book House, 1953, pp. 45-47.